În urmă cu câțiva ani, domnule Augustin Kalapiš ați aniversat 275 de ani de la venirea bulgarilor bănățeni – palceni în aceste părți. Este vorba despre o comunitate specifică. A reușit să își păstreze, vreme de aproape trei secole, cultura și limba. Vă rugăm să prezentați, pe scurt, trecutul bulgarilor bănățeni – palceni, având în vedere că sunteți bun cunoscător al acestei materii?

– Bulgarilor bănățeni – palceni au devenit o comunitate deosebită după ce au venit în Banat, care a fost sub controlul Monarhiei Habsburgice. Această comunitate este formată din două grupuri de bulgari catolici. Primii sunt de origine din Čiprovac și satele din împrejurimi, iar cea de-ai doilea provin din satele pavlicene de lângă Dunăre, între Svištov și Nikopolj (Bulgaria). Apariția și destinul lor se leagă de extinderea catolicismului în toată Bulgaria. Luptele de eliberare ale bulgarilor catolici au culminat cu răscoala ciprovceană în secolul al XVII-lea, pe care au înăbușit-o turcii și ungurii. Tâlharii i-au jefuit pe ciprovcenii și pe locuitorii celelalte sate, au dat foc localităților. Populația a fost ucisă sau arestată.

Mutarea bulgarilor catolici din Bulgaria de Nord în Banat a fost un proces de lungă durată. Aceștia au venit mai întâi în Oltenia (numită și Vlașca Mică), la Craiova, Râmnic și Brădiceni. Din cauza războiului, o parte dintre ciprovceni și pavliceni s-au despărțit de rudele lor și s-au refugiat în Transilvania. Ceilalți pavliceni s-au mutat în Banat. Primele colonii ale bulgarilor bănățeni au fost în Beșenova Veche, unde în anul 1728 s-a stabilit cel mai mare număr de pavliceni și vingi, iar mai întâi de ciprovceni și o parte de pavliceni. Ambele comunități s-au așezat în localități istorice importante.

Anul acesta, bulgarii bănățeni-palceni aniversează 275 de ani de când au venit în aceste părți. În Banatul de Sud s-au mutat multe familii din Beșenova Veche (Dudeștiul Vechi – România). Așa a luat ființă, în anul 1868, satul Ivanovo de lângă Dunăre. Bulgarii-palceni s-au stabilit și în alte părți ale Banatului: la Jaša Tomić, Konak, Ecica, Belo Blato, Skorenovac, Lukino Selo, Stari Lec, Vârșeț, Cuvin, Kikinda Mare…. Aceștia s-au convertit la catolicism în Bulgaria, iar până astăzi și-au păstrat religia. Ei vorbesc o limbă specifică și anume palcena, bulgara bănățeană. Au obiceiurile și cultura lor.

Sunteți autorul Abecedarului modern și al Cărții de citire în limba bulgară bănățeană – palcenă. Cum ați ajuns la ideea să scrieți aceste cărți și ce înseamnă ele pentru comunitatea palcenilor? Poate fi vorba despre standardizarea dialectului?

– Primul Abecedar și Cartea de citit în limba bulgară-bănățeană „Pučelnica“ le-a scris Jozo Rill din Vinga în colaborare cu asociația învățătorilor. Au făcut acest lucru la cererea episcopului Bonaz Șandor, pentru că în anul 1858 a fost nevoie de cărți de rugăciune. La Ivanovo nu am avut ocazia să învățăm limba pe care au vorbit-o strămoșii noștri. Nu am avut niciodată preot bulgar – palcen, dar biserica a contribuit foarte mult la păstrarea limbi. Deși la Timișoara și în alte localtăți să tipăresc cărți și ziare în limba bulgară – palcenă, limba noastră se stinge.

Din această cauză, profesorul de limba bulgară din Sofia, Ognjan Cvetkov, de mulți ani lucrează la noi și scrie cartea în care va indica asupra asemănărilor și diferențelor dintre limba bulgară contemporană și limba bulgară bănățeană – palcenă. Începând din anul 2000 am întocmit o listă de cuvinte, de care am avut nevoie să scriu cartea „Antologia bulgarilor bănățeni”, împreună cu profesoara Magdalena Vasilčin Doža, dar și texte la ziarul local „Ivanovački dobošar“.

În anul 2010, la întâlnirea bulgarilor – bănățeni la Ivanovo, am avut discuții cu reprezentanții Agenției pentru Bulgarii din Diaspora din Sofia, pe tema tipăririi Abecedarului și a Cărții de citire. Răspunsul a fost pozitiv. Cu acordul ministrului de la vremea respectivă, Božidar Dimitrov, cartea a apărut la Sofia în o mie de exemplare. Am lansat-o, bucuroși, la Ivanovo, Belo Blato, Panciova și în alte localități. Am trimis un număr mare de exemplare oamenilor din diaspora.

În sfârșit, această carte se folosește la învățarea limbii bulgare bănățene la atelierul de limbi al centrului „In medias res” din Panciova. Bulgară bănățeană – palcenă este specifică și este diferită de bulgară modernă. Are la bază bulgară veche și elemente specifice mediului în care au trăit bulgarii bănățeni. Unii oameni de știință care cred că bulgară bănățeană este a doua limbă literară a bulgarilor. Într-adevăr s-au scris multe cărți în această limbă.

Care este raportul instituțiilor și organele de stat față de activitățile comunității voastre? Există progres, probleme…?

– Comunitatea Locală Ivanovo, școala generală, căminul cultural, dar, în primul rând, Asociația Bulgarilor Bănățeni „Ivanovo-Banat”, colaborează cu toate asociațiile și instituțiile culturale: Consiliul Național al Minorității Bulgare din Serbia, Secretariatul Provincial pentru Cultură, Orașul Panciova și cu multe alte asociații cultural-artistice. Ansamblul folcloric participă la diferite festivaluri și oriunde suntem bine veniți.

Avem reprezentanți în comisia Consiliului Național al Minorității Bulgare. Denumirile instituțiilor de stat, ale străzilor și numele localității Ivanovo, la intare în sat, sunt scrise în sârbă, maghiară și în palcenă.

În contextul păstrării palcenei, aducem laude centrului „In medias res”, care asigură studiului ei pe bază de proiecte, în cadrul atelierului lingvistic. Banii nu ne ajung să realizăm programul în totalitate. Asimilarea bulgarilor bănățeni este o altă problemă.

Ce apreciați relația cu țara mamă? Are Bulgaria înțelegere pentru activitățile Palcenilor?

– Pe lângă faptul că au apărut Abecedarul și Cartea de citire, cu prietenii noștri din Bulgaria avem o colaborare foarte bună. De mulți ani încoace, copiii și adulții merg gratuit, în tabără organizată, la Varna unde își perfecționează limba maternă. Merg la munte, în centrele de odihnă, participă la festivalul de folclor din Kavarna, copiii se prezintă la „Spartakijada”… Reprezentanții din Bulgaria sunt prezenți la manifestările noastre.

Bineînțeles că această colaborarea trebuie să continue. Pentru păstrarea tradiției folclorice, limbii, culturii și tradiției este nevoie de susținere financiară. Președintele Bulgariei de la vremea respectivă, Georgi Prvanov, a deschis la Ivanovo biroul Consiliului Național al Minorității Bulgare din Serbia.

Ce ne puteți spune despre colaborarea cu Consiliul Național al Comunități Naționale Bulgare din Serbia?

– Avem o colaborare bună cu ei, ceea nu înseamnă că nu e loc de mai bine. Vicepreședintele Consiliului Național, Josif Vasilčin și vicepreședintele Comisiei pentru cultură, Augustin Kalapiš sunt din Ivanovo. Din păcate, nu avem suficienți bani ca să cumpărăm port național pentru ansamblul folcloric, dar nici pentru cheltuielile de drum. Anul acesta am fost gazdele unui festival destinat alfabetului slav, iar de câțiva ani încoace organizăm o festivitate cu ocazia Zilei Internaționale a Limbii Materne.

Având în considerare că bulgarii bănățeni se deosebesc în mare măsură de restul de bulgarilor în ceea ce privește limba, credința, grafia și alte aspecte culturale, d-voastră spuneți că, totuși, faceți parte din poporul bulgar. Sunteți acceptați ca atare în țara mamă sau că există diferențe? Cum explicați raportul palcen – bulgar?

– Noi, bulgarii bănățenii – palceni, în Serbia ne declarăm bulgari. Nimeni nu ne reproșează acest lucru. Suntem egali și cu ceilalți bulgari care trăiesc în Serbia. Colaborăm cu cei din Dimitrovgrad și Bosilegrad. În bibliografie și în documentele istorice suntem amintiți ca bulgari bănățeni. Informațiile din sursele medievale, dar și studiile pe acest subiect, arată că pavlicenismul este un curent social-religios, o mișcare care a început să se dezvolte în cea de-a doua jumătate a secolului al VII-lea în regiunea transfrontalieră a Imperiului Bizantin, pe teritoriile Siriei și Armeniei.

Denumirea pavliceni apare în cronicile de la începutul secolului al VIII-lea. Cel mai probabil provine de la numele lui Pavle Jermenin, care la vremea respectivă a condus și reînnoit mișcarea.

Acest text este realizat în cadrul proiectului ,,Podul de cuvinte”, susținut de Ministerul pentru Administrația de Stat și Autoguvernarea Locală în cadrul Concursului pentru acordarea surselor financiare din fondul pentru minoritățile naționale.

Liviu BULIC și Vasilie PETRICĂ