Cine ne face pe noi, românii, soioși! Peter Strzok și amanta, FBI.

Acum exact 28 de ani mă aflam, pentru prima dată, la Washington. Aterizat în capitala Statelor Unite după nici 6 luni de la dramaticele evenimente din orașul meu natal, Timișoara, am învățat foarte repede să iubesc America și americanii, niște oameni primitori, de o onestitate dezarmantă, trăindu-și clipa cu o poftă de viață incredibilă și un veșnic surâs pe buze.

Prin octombrie, spre sfârșitul celor 6 luni ale bursei la care fusesem invitat, am avut, însă, ocazia de a vedea și altceva. După o greșeală administrativă cu care niciunul dintre cei 8 bursieri din țări proaspăt fost-comuniste nu avea de a face, o domniță mică și a dracului ce ne însoțise cam peste tot ne-a informat că trebuia sa returnăm fiecare, cash, câte 200 de dolari. Era vorba de acoperirea unei sume pe care altfel chiar Connie – așa o cheamă – trebuia să o înapoieze, fiindcă nu-i ieșeau ei niște hârtii la scocoteală.

Cum 200 de dolari erau destul de mari în România sfârșitului de 1990, și nu greșisem cu nimic, inițial am refuzat. Connie și-a dat, atunci, măsura întregii sale considerații pentru oamenii cu care colaborase jumătate de an, tratându-ne ca pe niște primitivi culeși din junglă și amenințându-ne inclusiv cu deportarea, dacă nu băgam mâna în portofele. Pardon?! Când i-am spus că voi povesti acasă despre atitudinea ei, cu morala de rigoare, mi-a răspuns laconic: „Perfect. Alți 10 români o să vrea să îți ia locul imediat, după ce au să râdă de tine”.

.

Lucian RISTEA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 29 din 21 iulie 2018