Eșecurile cu baston alb
Devin tot mai dese şi supărătoare atacurile unor aşa-zişi lideri din Timoc, Morava şi sudul-Dunării la adresa diplomaţilor români şi a autorităţilor locale sârbeşti în mass-media din Bucureşti.

Nu ne-ar îngrijora de loc situaţia, dacă acestea ar avea un fundament real, adică s-ar baza pe nişte adevăruri palpabile, care să demonstreze că nu sunt simple ficţiuni. Din păcate, vina pentru această stare de lucruri, să recunoaştem, destul de penibilă, nu o poartă cronicarii care, într-un fel sau altul, iau sau tradiţional poartă legătura cu cei care şi-au luat în serios ,,misiunea” de a intoxica opinia publică cu tot felul de parascoveni, care mai de care mai deşucheate, pline de venin şi ignoranţă.

Lumea de acum s-a convins că (scuzaţi!) ,,corifeii” luptei pentru păstrarea identităţii naţionale româneşti din Serbia de nord-est (cu o singură excepţie) sunt de fapt nişte impostori care nu au decât un singur interes: să atragă atenţia asupra propriilor lor persoane şi nu către un fenomen care tergiversează consolidarea unităţii minorităţii şi aplicarea unor drepturi constituţionale, universale. Cu riscul de a deveni plicticoşi, o spunem din nou, ştabii unor entităţi fantomă, înfiinţate din/cu  trei-patru membrii din familie sau/cu vecini de maidan, prin câteva organizaţii-bidon din Bucureşti, vor să rămână ,,abonaţi” la fondurile băneşti ale MRP, ICR, I.E.Hurmuzaki etc.

Prin zgomotul care îl fac ei cred că doar-doar se va sensibiliza cineva şi le va arunca în cutia milei, cea fără fund şi opritor, banii bieţilor români. Ei bine, pezevenghii aceştia de toboşari nu au scrupule. Nu-i doare pe ei nimic că banii ce-i primesc la recomandarea unor ciraci, eventual pentru alte servicii decât cele oficiale, provin din sudoarea unor bătrâni care trăiesc de azi pe mâine.

Că autorităţile sârbeşti sunt chemate la ordine de nişte analfabeţi, e o poveste pe care nu acum o vom dezbate. Dar să învinovăţeşti diplomaţia românească că nu se implică în blocarea unor pretinse abuzuri, e un mizerabil atentat la realitate.

 

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 30 din 28 iulie 2018