Academia-Romănă-Filiala-Timișoara

Academia Română, „cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală al țării”, conform definiției de lege, dar confirmată și de realitatea științifică a României, are și o importantă funcție de păstrare, conservare și tezaurizare ale celor mai de seamă valori spirituale, artistice și științifice din patrimoniul național care se află în proprietatea sau administrarea sa.

Acad. Păun Ion Otiman, Proiecte și teme Academice,

Editura Academiei Române, 2014

Alexandru Codarcea (12 ianuarie 1900, Vârșeț, Serbia – 28 mai 1974, București), geolog. A fost primit membru titular – 2 iulie 1955 (membru corespondent – 1 noiembrie 1948). Președinte al Secției de geologie și geografie între anii 1959 și 1966.

Alexandru Codarcea a făcut studii superioare la Facultatea de Științe de la București (1918-1922). A continuat specializarea în mineralogie și petrografie la Bazel, în Elveția, iar doctoratul în științe geologice-mineralogice a dat la Universitatea din București, cu teza de studiu „Studiu geologic și petrografic al regiunii Ocna de Fier – Bocșa Montană”.

Alexandru Codarcea a fost profesor la Institutul Politehnic și de Mine din București. Cercetările sale au cuprins domenii variate. La începutul studiilor au cuprins geologia, petrografia și tectonica în partea de est a Banatului și din masivul Poiana Ruscă. A studiat geologia regiunii Ocna de Fier-Dognecea. Lui Alexandru Codarcea îi revine meritul de a fi introdus noțiunea de „provincie banatică” și de a fi pus accentul pe descifrarea strategică. A avut importante contribuții la studiul petrografic al rocilor eruptive și a șisaturilor cristaline de la Racovaț. A scris importante lucrări de studiu, precum: ,,Contribuțiuni la studiul petrografic al rocilor eruptive și șisturilor cristaline de la Racovăț” (județul Mehedinți; 1923); ,,Note sur la structure géologique et pétrographigue de la région Ogradina-Svinița” (Dép. De Severin; 1973); ,,Contributions á la tectonique des Carpates Méridionales” (1937); ,,Vues nouvelles sur la tectonique du Banat Méridional et du Plateau de Mehedinți” (1940). Bibliografia geologică a României (3 vol., 1926, 1962); ,,Apele minerale și balneare din România” (1940); ,,Curs de mineralogie. I. Cristalografia geometrică și cristalografică fizică. II. Radiocristalografia și cristalochimia. III. Geneza mineralelor și rocilor” (3 vol., 1941-1945). A fost președinte al Comitetului Român de Geologie (1960), al Comisiei Republicane de Rezerve Geologice (1970), membru al Societății Geologice din Franța, al Asociației pentru Geologie și Mineralogie de pe lângă Academia de Științe din Praga. Laureat al Premiului de Stat (1952) și „Om de știință Emerit” (1970).

Mihailo-Alas, Petrovici (4 aprilie 1868, Belgrad – 8 iunie 1943, Belgrad), matematician. Membru de onoare al Academiei Române – 31 mai 1938.

Mihailo Petrovici s-a născut la Belgrad, oraș în care a făcut școala și studii liceale. A dat doctoratul la Facultatea de Știință din Paris. La Sorbona a susținut teza ,,Sur les zéros et les infinis des intégrales des équations differentielles algébriques”. Mihailo Petrovici „a creat metode spectrale în algebră, aritmetică, calculul integral și teoria funcților, a introdus în analiza matematică studiul transcendentelor noi ca instrument de calcul sau elemente de comparație și probleme de ordin general: a stabilit metodele de studiu direct în ocupațiile diferențiale cu ajutorul figurilor geometrice și a pus bazele fenomenului general, fondată pe un mod particular de interpretare a analogiilor existente între fenomenele disperate și a furnizat noi procedee de delimitare a necunoscutelor reale a imaginare!”

Costa ROŞU

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 44 din 4 noiembrie 2017