Din cei 181 de membri ai Academiei Române –  nouă sunt din Serbia

În acest mers grăbit al neamului nostru pe calea culturii, Academia are menirea de a fi conducătorul principal, farul luminos care să arate și să lumineze drumul bun de urmat și căile rele de ferit. Conștiința acestei înalte misiuni și grele răspunderi este limpede de mintea noastră a tuturor și trebuie să fie tot așa de limpede și în mințile urmașilor noștri.

(Anghel Saligy, „Analele Academiei Române”,

seria II, tom XXXI, 1909-1910)

Adam Puslojić (născut la 11 martie la Kobișnița), scriitor și traducător sârb (Timočka Krajina, Srbija). Membru de onoare – 7 februarie 1995.

Școala elementară a făcut-o la Kobișnița (1950-1954), studiile liceale la Negotin, iar Universitatea (Facultatea de Filologie) la Belgrad (specializarea: Literatură universală și teorie literară). În 1963 a debutat cu poezii în revistele ,,Razvitak” din Zaiecear și ,,Vidici” din Belgrad. În 1967 a publicat primul volum de versuri ,,Postoji zemlja” (,,Există pământ”). A tălmăcit câteva poeme de Nichita Stănescu. După doi ani i-a apărut cel de-al doilea volum de traduceri ,,Život u točku” (,,Viața în roată”), care reunește poemele din Marin Sorescu.

Creația lui Adam Puslojić cuprinde cărțile de poeme: ,,Cad spre cer” (1970); ,,Pasăreea dezaripată” (1972); ,,Merg la moarte să mă tundă” (1970); ,,Negleduș” (1973); ,,Apă de băut” (1976); ,,Ruptura” (1979); ,,Refugii în broderia dactilografiată” (1979); ,,Adunătorul de daruri” (1980); ,,Gura încătușată” (1982); ,,Poarta din răsărit” (1987); ,,Circulație a sângelui” (1987); ,,Pământul celălalt” (1988); ,,Muzeul spațiului negru” (1989); ,,Poeme din umbră” (1992); ,,Singurătatea mamutului” (1994); ,,Plâng, nu plâng” (1995); ,,Adaos” (1997); ,,Gradul zero al poeziei” (1998); ,,Versuri din mers” (2003); ,,Cartea lui Adam” (2004) ș.a. S-a manifestat și ca un distins traducător, cu deosebire din creația scriitorilor români: Marin Sorescu (,,Život u točku”, 1969; ,,Pesme”, 1987; ,,Povratak faraona”, 1988; ,,Postanje, dan i druge pesme”, 1994; ,,Mladost Don Kihota”, 1996; ,,Lestve za nebo”, 1997); Anghel Dumbrăveanu (,,Tristia”, 1970; ,,Bunari Srbije”, 1993; ,,Dijamant tame”, 1993; ,,Seoba”, 1993; ,,Strašni sud”, 1993; ,,Ravnoteža”, 1993; ,,Himera”, 1993; ,,Rosa canina”, 1993; ,,Danijelu Turči”, 1993; ,,Unisono”, 1993; ,,Zaseda traje”, 1998; ,,Munjevito uzvraćen”, 1998); Petre Stoica (,,Kutija sa zmijama”, 1971); Lucian Blaga (,,Nebeski dodir”, 1975: ,,Sveta ptica”, 1995; ,,Natpis na jednom izvoru”, 1996; ,,Sto pesama”, 1996); Geo Bogza (,,Zašto ne zatvaraš usta”, 1981; ,,Eseji”, 1986; ,,Zašto pišem?”, 1986); Dumitru Radu Popescu (,,Anastasijin žalan beše hod”, 1988); Mircea Dinescu (,,Pesme”, 1992; ,,Pijanstvo s Marksom”, 1998; ,,Pismo Vaclava Havela”, 1998). A tradus mai cu seamă din poezia a lui Nichita Stănescu, poet de care l-a legat o strânsă și statornică prietenie (,,Nereči”, 1971; ,,Doživanie imena”, 1973; ,,Jedino moj život”, 1984; ,,Pesme odabrane i neobjavljene”, 1995; ,,U vazduhu ove kuće”, 1995; ,,Tužna ljubavna pesma”, 1997; ,,Četiri ptice prevrnute u letu”, 2003 ș.a.) și Eugen Simion (,,Rumunski egzistencijalizam i evropska metafizika”, în traducerea lui Adam Puslojević, Mirela Glušac, Jonela Mengher și Simeon Lăzăreanu, prefață de Srba Ignjatović).

De numele lui Adam Puslojić se leagă Laboratorul literar 9 – grupul de artiști Klototrism, precum și Asociația Artistică ,,Krajinski krug” (Cercul din Craina Timocului). Este președinte al Asociației de Creație și Prietenie ,,Frăția sârbo-română” din Belgrad, președinte al Cconsiliului de organizare al Întâlnirii Internaționale a Scriitorilor din Belgrad și, totodată, membru de onoare al orașelor Ploiești (2001) și Skopje (2002). Este și secretar general al Uniunii Scriitorilor și membru de onoare al Academiei Române (7 februarie 1995), membru al Uniunii Scriitorilor din România și Serbia. Deține titlul de Doctor Honoris Causa acordat de universitățile „Vasile Goldiș” din Arad și „Eftimie Murgu” din Reșița.

A fost dinstins cu premiile pentru literatură și traduceri. Amintim „Vukova nagrada” pentru opera vieții, Premiul Uniunii Scriitorilor din Serbia, Premiul „Miloš N. Đurić”, Premiul Editurii ,,Nolit” din Belgrad, Premiul ,,Vergilius” (Roma, 1993), Premiul ,,Lucian Blaga”, Medalia și Premiul ,,Nichita Stănescu”, ,,Felix Romuliana” la Belgrad… A publicat peste 70 de cărți.

***

Academia Română

Jovan Radonić (28 ianuarie 1873, la Mol (Batshcka) – 25 noiembrie 1956, la Belgrad), istoric. Membru de onoare – 29 mai 1914.

S-a născut la Mol, în anul 1873. După primele clase primare a continuat studiile liceale la Novi Sad (1891). A urmat cursurile Universității din Viena. A studiat și a dat licența la Viena, la K. Jagića și K. Jireček. În 1896 și-a luat doctoratul și a obținut titlul de doctor în filozofie. A continuat pregătirea la St. Petersburg, la Moscova și Istanbul (1987-1898). A fost bibliotecar la Matica srpska din Novi Sad (1899-1905), ulterior profesor la Universitatea din Belgrad. Din 1948 a devenit cercetător în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Sârbe de Științe. Expert pentru problemele istorico-etnografice la Conferința de pace de la Paris (1919). A lăsat numeroase lucrări referitoare îndeosebi la istoria sârbilor. În egală măsură s-a aplecat și asupra unor aspecte din trecutul poporului român și al altor popoare balcanice: ,,Europa apuseană și popoarele balcanice împotriva turcilor în prima jumătate a secolului al XV-lea” (1905, în sârbă);

Costa ROŞU

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 45 din 11 noiembrie 2017