Încă 11 academiceni din fostele republici ale Iugoslaviei

Ferdo Šišić (9 martie 1869 – 21 ianurie 1940); Petar Skok (1 martie 1881 – 3 februarie 1956); Grga Novak (2 aprilie 1888 – 7 septembrie 1978) – din Croația; Nikola Vulić (27 noiembrie 1872 – 25 mai 1945); Marku Beza (30 iunie 1882 – 30 mai 1949); Dimitrov Todor Pavlov (14 februarie 1890 – 8 mai 1977) – din Macedonia; Jovan Dučić (5 februarie 1874 – 7 aprilie 1943) – din Bosnia; Momir D. Đurović (7 mai 1941); din Muntenegru; Josip Vidmar (14 octombrie 1895 – 11 aprilie 1992) din Slovenia.

Ferdo Šišić, s-a născut la 9 martie 1869, la Vinkovci – 21 ianuarie 1940, la Zagreb. Istoric.
Membru corespondent – 31 mai 1930.

 

Primele studii secundare le-a făcut la Zagreb și Universitare la Zagreb și Viena. La începutul carierei a fost profesor la gimnaziul din Gospić (1892/1893), apoi la Zagreb (1893/1894 și 1902-1906) și în continuare la Osijek (1894-1902). Ferdo Šišić și-a continuat pregătirea în bibliotecile și arhivele din Paris, Roma, Napoli, Londra, Viena, Graz și Budapesta. În anul 1900 și-a susținut lucrarea cu teza Zadar și Veneția între 1159 și 1247 și astfel devenind doctor în științe. A fost un mare prieten al poporului român, devenind astfel Membru corespondent al Academiei Române. A colaborat la un număr mare de reviste de specialitate. A lăsat în urma sa numeroase volume de documente și volume scrise: Voievodul Hrvoje Vukčić și vremea sa (1902); Geschichte der Kroaten (1916); Abrege de lʹhistoriographie politique de Rieka-Fiume (1919); La situation actuelle de Rijeka (Fiume) (1919); Episcopul Strossmayer și gândirea slavilor de sud (1922); Istoriografia croată din sec. XVI până în sec. XX (1935); Istoria croaților sub arpadieni (1102-1301) (apărută postum, 1944). A colaborat la Acta Croaticae (5 vol., 1912-1918); Documente referitoare la voievozii sârbi, croați și sloveni (1919); Corespondența dintre Josip Juraj Strossmayer și Franjo Rački (4 vol., 1925-1934). 

Petar Skok, s-a născut la 1 martie 1881, în Jurkon selo, Žumberak – 3 septembrie 1956, la Zagreb. Lingvist și romanist.
Membru corespondent – 30 mai 1929.
A terminat gimnaziul la Rakovac, după care a urmat cursurile Universității din Viena (1900-1904), unde s-a specializat în filologia romanică. A urmat, apoi, ca profesor la Banja Luka după care a fost bibliotecar la Muzeul Regal din Sarajevo. În 1919 a fost numit profesor la Facultatea de Filozofie a Universității din Zagreb. Majoritatea lucrărilor sale cuprind diferite aspecte ale lingvisticii balcanice, îndeosebi elementele lor romanice, limba dalmată și romanismele în limbile balcanice. Petar Skok a lăsat în urma sa numeroase lucrări de mari proporții: Pojave vulgarno-latinskoga jezika na natpisima rimske provincije Dalmacije (Aspecte ale limbii latine vulgare în înscripțiile provinciei romane Dalmația) (1915); Dolazak slovena na mediteranean (Înaintarea slavilor înspe Mediterana) (1934); Francuska književnost XIX. Am XX vijeka (Literatura franceză în sec. XIX-XX) (1930); Osnove romanske lingvistike (3 vol. 1940); Slavenstvo i romanstvo na jadranskim otočima (Elemente slave și romane în insulele din Adriatica) (1950); Contributions a lʹetude des rapports Albano-Aroumains (1927); Despe limba bulgară în lumina balcanisticii (1933); Quelques observations sur les changements semantiques verbaux en roumain (1936-1938); Slavismul și romanitatea în însulele din Marea Adriatică. Probleme de toponomastică (1950); Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskog jezika (Dicționarul etimologic al limbilor croată și sârbă) (4 vol., apărute postum, 1971-1974), precum și numeroase studii care au apărut în revista Dacoromania și în alte reviste românești de specialitate.

Costa ROȘU

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 50 din 16 decembrie 2017