Născută la Uzdin, Ana Niculina Ursulescu, actriță, jurnalistă, poetă, prozatoare, traducătoare, autor de scenarii, unul dintre cei mai apreciaţi actori ai ,,Zilelor”, a intrat în lumea teatrului la 17 de ani. După rolurile jucate pe scenele din Vârșeț, Uzdin, Ecica și Novi Sad, la Radio Novi Sad a făcut teatru la microfon, unde a interpretat în jur de 20 de roluri în piese de teatru pentru copii şi adulţi. A atras atenţia publicului larg când a apărut în filme artistice. A revenit pe micile ecrane în filme de scurt metraj pentru necesitățile TV Novi Sad, în colaborare cu regizorii Iulian Ursulescu și Siniša Reljin. A jucat în filmul TV „Omul din casa pustie” (Vecina); în filme de lung metraj: „Tinerețea frântă”, regia Maria Marici (Mama Chia) și „Kud plovi ovaj brod”, regia Želimir Žilnik (Românca). Este cunoscută printre românii din Banat ca Părăschia lui Ventilă Agraru, care a ieșit din pana lui Ioța Vinca, mutându-se, în l989, de la radio și de pe scenă, pe micile ecrane. Despre toate acestea şi alte lucruri frumoase din viaţa artistică a Anei Niculina Ursulescu, citiţi în cele ce urmează.

I-am adresat întrebări despre magia actoriei, debut, roluri, pe fondul tocmai sărbătoritei ediții ale ,,Zilelor de teatru ale românilor din Voivodina” și pe fondul tuturor ,,zilelor” în care ne mai gândim la teatru și la actorii noștri.

,,Cred că nu te hotărăști să faci teatru. El curge prin vine din momentul în care te naști. Poate să treacă un timp mai lung sau mai scurt până depistezi acest lucru. Până nu vei fi în stare să recunoști lumii întregi că scena îți este cea de-a doua casă. Până nu te hotărăști să urci treptele, să aștepți cu sufletul la gură să fie trasă cortina și să asculți primele ropote de aplauze.

Când eram de-o șchioapă îmi plăcea să inventez povești pe care să le jucăm prietena mea și cu mine la serbări concepute de noi, la care eventual puteau asista vreun pisic rătăcit sau muștele plictisite de căldurile dogoritoare ale verii care veneau să-și dea sufletul în ,,soba mare”, unde bunica le pregătea capcane serioase. Dar, aveam ,,boala” asta de a o corecta tot timpul pe prietena mea cu doi ani mai mare ca mine. Mi se părea că nu joacă destul de bine rolul încredințat.

Aspect din spectacolul ,,O noapte furunoasă”

Poeziile recitate de mama le învățam pe dinafară și ceream tot timpul să-mi spună altele noi. În clasele primare poeziile pe care trebuia să le învățăm pe dinafară le repetam la infinit în fața oglinzii, dar prima șansă să ies la întreceri de recitatori am avut-o abia în clasa a cincea. Și nu m-am mai oprit.

A venit primul rol într-o piesă: Muki în ,,Siciliana” lui Baranga. Am fost dusă la ,,Petru Albu”( cum se numea pe atunci ,,Luceafărul”) din Vârșeț de profesorul care îmi preda limba română în clasa a patra de liceu, Simeon Lăzăreanu. Parcă a intuit că jinduiam să fac teatru. Și apoi – aproape un deceniu de liniște, după care am intrat, în sfârșit, în marea familie de actori de la Uzdin, afirmă Niculina despre începuturile în arta teatrală.

Întrebată care este rolul care i-a marcat bogata carieră la ,,Zilele de teatru ale românilor din Voivodina” și ce roluri o inspiră, Ana Niculina Ursulescu ne spune că rolul care a marcat-o, este fără doar și poate Părăschia lu Ventilă Agraru. ,,Dar, dacă e vorba despre ,,Zilele de teatru”, atunci trebuie să subliniez un lucru. Eu am jucat teatru la Vârșeț, Uzdin, Ecica și Novi Sad, dar nu de multe ori: în total 9 roluri pentru care am luat trei locuri întâi, de două ori premiu pentru dicție, am fost declarată drept cel mai bun actor la regionale la Novi Kneževac și am luat galbenul de aur la provinciale, la Kikinda.

Dan MATA

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 21 din 27 mai 2017