Antologia poeziei bănăţene

Antologia poeziei bănăţene se recomandă ab initio prin cei doi responsabili declaraţi şi asumaţi – unul în postura de lector: Eugen Bunaru şi celălalt în cea de redactor de carte: Robert şerban; antologia se doreşte o întreprindere atotcuprinzătoare, cochetînd astfel cu senzaţia exhaustivităţii; sunt chemate la apel o puzderie de voci poetice afiliate direct ori indirect spaţiului bănăţean. Un efort sisific, arheologic chiar, de a identifica şi, desigur, de a cumula, de a bifa autori fie născuţi, fie „făcuţi”, şcoliţi carevasăzică la porţile Timişoarei, fie pur şi simplu adoptaţi de această geografie a Banatului; volumul – de departe extrem de impresionant atît prin multitudinea poeţilor valorificaţi, cât şi prin rigurozitatea demersului ca atare, căci fiece nume inserat în pagină e însoţit de note biografice şi, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, de micro-definiri ori mini-portretizări critice – continuă, în fapt, un şir al unei obstinante construcţii într-ale solidarităţii şi solidităţii lirice proprii Banatului: de la ,,Zona lui Marineasa din 1997, la Bijuterii din Piaţa Abundenţei, Poeţi ai generaţiei 90 din Banat şi Poeţi din Banat – Cele mai frumoase poezii, ambele publicate în 2011, ambele avîndu-l „culpabil” pentru naşterea lor pe Marian Oprea, la Piper, Scorţişoară, Dafin, Vanilie din 2013, pentru a cărui apariţie tot Marian Oprea „îşi asumă riscul”, dacă e să-l cităm pe Cornel Ungureanu, tomul de astăzi probează încă o dată deopotrivă ce protectori devotaţi într-ale actului scrierii şi ce actanţi persuasivi într-ale poemului găzduieşte mai mult decît altruist tărîmul bănăţean.

Un atribut al noului ca strategie de antologare, de stocare a textelor între coperţile volumului în discuţie rezidă tocmai într-o polifonie infinită a registrelor estetice, a discursurilor lirice, a vîrstelor poetice, căci lectorul va fi plăcut surprins să deguste poezii semnate de la stră-străbunici plasaţi într-o cvasi-uitare, pînă la părinţi şi juni-teribili copii amprentaţi de izul familiarităţii: „Eu nu-ţi cunosc a glasului dulceaţă,/ Ci chipul numai, blând, ţi l-am zărit;/ Lumina ta m-a străbătut semeaţă,/ Şi frumuseţea ta m-a cotropit./ În valul tău mi-ai prins întreaga viaţă;” – Întrebare, Nikolaus Lenau (1802-1850); „Lăcrimi strânse-n vârf de munte/ Peste frunze moarte cad./ N-auziţi cum se-nfiripă/ Scâncet greu în crengi de brad?” – Toamna, Grigore Popiţi (1900-1980); „S-au uscat ciulinii prietenii prafului pleacă păsările nu mi-au lăsat nimic în sertarele pădurii/ ora toamnei e totuşi un ou de argint din care iese golaşă speranţa astfel îmi/ clădesc o casă de paie aduc o sobă de hârtie şi gândul mă poartă spre/ lunile de iarnă când voi hrăni din belşug copiii poemelor pe toţi aceşti/ copii orfani făcuţi cu tine acolo departe/ sub colinele verzi ale verii” – şi gândul…, Petre Stoica (1931-2009); „Orfani decişi ai Posibilităţii,/ Sortiţi mereu aceleaşi probabilităţi plate,/ vizibile – scumpi/ unor rude indiferente, noi/ Vă urmărim cu încântare şi cu acea/ emoţie a necunoscutului anunţat. Şi viu.” – Nicolae Breban (n. 1931); „Să scrii poezii esenţial e să ai cuvinte la îndemână/ în coşul cu gunoi în maşina de spălat rufe pe capacul de la wc/ pe mânerul ibricului de cafea sub plapuma ce încă mai păstrează/ căldura trupului de femeie ce ţi-a dormit alături peste noapte/ nu contează că stau cu capul plecat ori şi-l înalţă pe gâtul trufaş al girafei/ ori că sunt împăcate cu gândul că între a fi şi a nu fi nu există cooperare” – Pe capacul de la wc, Ion Cocora (n. 1938); „salcia pescuia sunete goarna era camuflată şurubu era primul client camerele/ închiriau camere încolăcită de o schiţă tulpina vrejului vorbea singură vocea/ are importanţa unei relaţii scaunu de răchită era mason picioru unei ciuperci/ alerga spre pălăriuţa unei amante de când cu intrarea în u.e. gaiţele s-au epilat/ uşa unui deal era deschisă spre toate religiile” – Marian Oprea (n. 1962).

Antologia poeziei bănăţene propusă nouă de editura Brumar nu are cum să nu-şi cucerească publicul: orice vîrstă şi orice gust poetic ai căuta, cu siguranţă ţi se vor revela înmiit ofertant în paginile sale. Cu asemenea fideli străjeri într-ale poeziei, mai că-mi vine şi mie să mă las vizitată de muza lirică şi să mă mut în patria poeziei, în ţara Banatului…

 Ioana Cistelecan

În Antologia poeziei bănăţene sunt cuprinşi şi câţiva poeţi români din Banatul sârbesc: Vasko Popa, Slavko Almăjan, Nicu Ciobanu, Ioan Baba, Ioan Flora, Ion Miloş, Eugenia Bălteanu, Mărioara Baba, Valentin Mic, Aurel Mioc şi Petru Cârdu.

Articolul integral îl puteți citi în ziarul „Libertatea” din 4 august 2018.