Cât respect au pentru valorile naţionale româneşti, dinlăuntrul şi din afara ţării, birocraţii din Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP) nu aveam să descopăr de ieri – de alaltăieri. Ei au moştenit de la înaintaşii lor ,,patrupezi” meteahna de a elogia nulităţile şi de a ridica la rang de glorie non-valorile culturale şi spirituale susţinute cu aplomb de – îi numea Noica – nişte nemernici.

Sunt atâtea dovezi în care limbuţii şi complexaţii au girat kitsch-ul şi lucrurile de mântuială, dacă vreţi, au pus preţ pe mizerii inutile învelite în foiţă de staniol şi au aruncat la coşul de gunoi sfintele noastre idealuri, marile cărţi ale neamului, eternele tradiţii pe care au susţinut identitatea românească, acasă şi pretutindeni.

Dacă vi se vor părea dure cuvintele de mai sus, sunt dispus să vin cu atâtea exemple în care să demonstrez/susţin justeţea afirmaţiilor, încât cineva, dacă în România ar exista, ar decide desfiinţarea acestei structuri guvernamentale! Dar mă îndoiesc de acest lucru, întrucât MRP este canalul prin care se scurge către electori (din străinătate şi nu numai!), sub formă de bani, sudoarea şi lacrima unui popor intrat, în numele unei false democraţii, sub cizmă imperialistă. Dar, cui pasă?

Cui îi pasă că în anul declarat: al Centenarului Unirii, numai teoretic, cel puţin deocamdată, cameleonicii politruci din Bucureşti şi din alte judeţe româneşti, mimează o anumită admiraţie pentru istorie, în realitate ei, distrugând-o!

La MRP nu se ştie cine este Eminescu, în schimb pigmeii sunt veneraţi mai peste tot. Lor li se pun pe frunte lauri ca şi cum ar fi nişte Iisuşi coborâţi de pe Golgota, care s-au sacrificat în numele românismului. Asta în timp ce Prometeii neamului românesc rămân înlănţuiţi de stânca indiferenţei şi ficaţii, şi răbdarea, şi speranţa le sunt ciugulite de corbii de societate ai unor străini care şi-au mascat instrumentele de tortură în dosul unor haine de paiaţă, care indică o cu totul altă stare decât cea de întemeiatori de cultură şi fiinţă românească.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 25 din 23 iunie 2018