Motto: Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: ,,Să nu mănânci” blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi din el și tei vei hrăni cu iarba câmpului. În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care iești luat câci pământ ești și în pământ te vei întoarce”. Cap. 3 Căderea strămoșilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduința lui Mesia. Vers.. 17; 18 ; 19.
Am început a scrie acest articol cu un motto  ancorat  în realitatea noastră. Acest Cuvânt al lui Dumnezeu a fost rostit cu mii de ani în urmă. În ciuda faptului că timpul trece, iar omul nu îl poate opri, lucrurile s-au petrecut de-a lungul secolelor pe care le-a  parcurs omenirea,  de la primul om până astăzi.
Neîndoielnic, din context reiese că munca este cel mai important  segment a vieții umane, ea fiind piatra turnată prin care omul,  ca viețuitoare conștientă, s-a desăvârșit –  fizic, psihic şi spiritual. Munca este pilonul care susţine oricare familie umană astăzi pe planeta Pământ. Este un lucru esenţial şi oferă satisfacţie în fiecare zi. Aproape toţi ,,părinții bisericii din pustia fără de marginih au ținut să menționeze în scrierele lor  că este nevoie nu numai de o rugăciune neîntreruptă, ci şi de una împletită cu propriile mâini. Ei au evidențiat faptul că munca este  necesară,  pentru ca începătorii creștinismului să se poată hrăni.
Unul dintre cei mai mari duhovnici români din toate timpurile, în același timp și nevăzător, Teofil Părăian,  citează dintr-o carte de predici a Părintelui Episcop  Vasile Coman de la Oradea un gând de aur: ,,Munca e rugăciunea mâinilor”. Revenind asupra subiectului referitor la  necesitatea asistenţei sociale  astăzi, din nou ar trebui să invocăm cuvintele aceluiași duhovnic care ne-a lăsat moștenire adevărate perle de gândire: ,,Ca privitor în sus, omul este conștient de îndatoriile sale pe acest pământ ce i-a fost încredințat să-l stăpânească. El și de facto îl stăpânește prin gândirea și munca sa. Pentru omul care are credință în Dumnezeu, pâinea este o mărturie despre munca omului și despre darul Domnului”.

Nu vreau să lucrez, pentru că atunci nu mai primesc asistenţă socială
Aşa gândesc astăzi mulţi oameni, mai ales în Balcani. În condiţiile în care nesiguranța economică durează de atâţia ani, o bună parte din populaţia ţărilor balcanice este de părere că mai bine ia asistenţă socială cât de mică, o sumă garantată de stat şi plătită cu regularitate, decât să aibă post de muncă, unul care, cum s-ar spune, ,,se clatină în bătaia vântului”. Dacă firma la care lucrează intră în insolvenţă, angajatul devine şomer şi nu mai are bani la saltea. Ajunge chiar om al străzii. Cu asistenţă socială minimă o duce de pe o zi pe alta. Dacă are doi, trei princhindei, primeşte şi alocaţii lunare pentru copii. Iată că, bine mersi,  nu se scoală cu noaptea-n cap şi nu umblă după ,,joburi” nesigure. Bietul om se mulţumeşte cu o această  milostenie de la stat, unde mai pui că periodic din partea Uniunii Europene primeşte pachete cu de toate: făină, sare, orez, fasole, carne la conservă, produse de  igienă personală,   detergenți… Multe familii vând până şi ultimul jugăr de pământ şi, însoţiţi de doi martori, la comunitatea locală sunt puşi pe lista nevoiaşilor care au numai hainele de pe ei.

,,Dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu lucreze”.
(Epistola a II-a a Sfântului Apostol Pavel către Tesaloniceni. 3;10)
Pentru a clarifica cele spuse mai sus,  trebuie să revenim la cuvintele din Veșnica Evanghelie,  care despre faptele amintite spune următoarele: ,,Sfântul Apostol Pavel însuși propovăduia și când avea vreme lucra cu mâinile sale și afirma că nu ar vrea să fie povara nimănui”. Apostolul Nemurilor era muncitor și îi îndemna  pe alți creștini să muncească şi ei.  Astfel, în Epistola a II-a către Tesaloniceni el îndeamnă pe fiecare să-și mănânce pâinea de el agonisită, iar  ,,dacă cineva nu vrea să lucreze nici să nu mănânce”. Marele duhovnic român, nevăzător din naștere,  mărturisește că sunt și oameni  care nu pot munci  și că doar aceştia ar trebui să primească de la cei care muncesc. Nimeni altul nu are dreptul la hrană dacă nu se ostenește. Beneficiarii de asistenţă socială, mai ales cei de la oraş, trebuie să facă muncă în interes obştesc la curăţarea centrelor urbane; numai că e greu să îi pui la treabă pe oamenii care nu sunt obişnuiţi să lucreze. Nu vorbim numai de rromi, care constituie grosul acestei mulțimi cu care marele domn românesc Vlad Ţepeş ar fi ştiut şi astăzi ce are de făcut cu ei!?
I. Miat

Articolul integral în săptămânalul Libertatea nr. 18 din 6 mai 2017