Biserica din Râtișor a fost zidită în anul 1736 cu temelie din piatră (făcută de material cu cărămidă arsă) și tencuită de mai multe ori, mai ales după anul 1788, când turcii i-au dat foc. Ca mărtuire a acelor vremuri, există și astăzi o grindă arsă în turnul bisericii și două icoane de lemn arse de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care se păstrează în biserică. Una dintre aceste icoane este cu Sfântul Nicolae.

Crucea de pe turnul bisericii datează din anul 1794. În anul 2013, acestă cruce a fost aurită. În acel an a fost schimbată tinicheaua de pe acoperiș cu cărămidă. Aceste lucrări au costat 13.385.

Din obiectele de seamă care se păstrează în biserică, amintim ,,Punerea în mormânt” (Sfântul Epitaf), realizată de pictorul Nicolae Popescu în anul 1871. Primele materiale în limba română scrise cu alfabet chirilic care se păstrează sunt protocoalele spovediților din perioada 1773-1823, botezaților (1778-1793), răposaților (1778-1794) și cununaților (1779-1784).

În timpul Primului Război Mondial, enoriașii râțișoreni au suferit mult. Prin Ordinul Nr.5.700, episcopului Miron le-a cerut preoților parohi să întocmească un conspect special cu următoarele rubrici: nr. curent, numele soldatului, etatea, soldat activ pe cei 3 ani sau rezervist, stare civilă, avere etc. În acest conspect, întocmit și trimis pe data de 29 septembrie 1914 de către capelanul Gheorghe Danescu, găsim următoarele: la numărul curent sunt 96 soldați, în etate de la 22 de ani până la 41 de ani, dintre care soldații activi sunt 7, iar în rezervă sunt 89, căsătoriți sunt 91, necăsătoriți 4, iar văduv 1. Soldații au până la 29 de jugăre de pământ, vite, cai, vaci și porci.

Sfinţirea clopotelor, 1927

Într-un alt document, găsim numărul de 276 credincioși concentrați în serviciul militar, pe câmpul de luptă 172, răniți 100, căzuți pe câmpul de luptă – cinci, iar dispăruți pe câmpul de luptă – trei. Șase credincioși au fost distinși pentru serviciile militare. Din ,,Condică” aflăm că eroii căzuți în războiul din 1914-1918 sunt 33 de tineri din Râtișor, între care și Maxim Doncea, voluntar în armată.

Din conspectul care datează din 18 august 1915, sub nr. 4.578, preotul Gheorghe Danescu scrie că Biserica din Râtișor are trei clopote: cel mare datează din anul 1854 și are o greutate de 280 kg; cel mijlociu, cu inscripția gravată ,,anul 1789” și cel mic de 50 kg.

Gheorghe DOLINGĂ, preot din Râtişor

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 29 din 21 iulie 2018