MARINA ANCAIȚAN ÎN DIALOG CU SCRIITOAREA EUFROZINA GREONEANȚ

 

Eufrozina Greoneanț a publicat primul ei volum de proză în anul 2005. Este vorba despre povești pentru copii reunite sub titlu ,,Poveștile Giei” (Editura ,,Libertatea”), în care autorea a adus feeria vieții la țară văzută cu ochii fetiței Gia. Între timp, Eufrozina Greoneanț s-a dedicat cercetărilor din domeniul etnologiei, iar rezultatul acestor preocupări este monografia localității ei natale Nicolinț, intitulată ,,Tradiția și memorie familială”. Totuși, autoarea, de altfel ziaristă și profesoară, nu a stat departe de proză. Dovadă este cartea la care lucrează în prezent și pe care a intitulat-o ,,Din jurnalul meu”.

Dacă ar fi să continuaţi volumul de debut, ,,Poveştile Giei”, care ar fi astăzi destinul Giei?

Poveștile Giei” au fost concepute în așa fel încât personajul principal, prin cele spuse, să-și pună în fața cititorului propria copilărie. Totul începe cu primele amintiri întipărite în mintea unui copil, imaginea părinților, bunicilor, în esență universul în care se dezvoltă personalitatea oricărei ființe umane. Cu timpul, acest univers se extinde, astfel că totul primește o altă dimensiune. Aici intervine tot ce ține de o gospodărie din mediul rural, animalele care intră pe furiș în viața lui și care, la un moment dat, au o importanță covârșitoare pentru primii pași și primele cunoștințe din viața unui copil. Apoi apar copii din strada copilăriei și alte personaje care, pe parcursul anilor, alcătuiesc universul în care se mișcă personajul principal. Dacă ar fi să continui aceste povești ale Giei, m-aș opri, în primul rând, la aprofundarea unor momente legate de universul copilăriei, adăugând noi trăiri și experiențe, trăite tangențial în primul volum și, poate, nu aș încheia povestea cu prima zi de școală. Este cert că odată cu intrarea în lumea școlarilor universul primește o altă dimensiune, trăirile sunt de altă natură și cu o altă intensitate, copilul fiind pus în fața unor mari încercări. Astfel, în acest sens povestea ar avea o continuare firească.

Poate fi Gia identificată cu copilul universal?

În contextul dat, Gia ar putea fi identificată cu copilul universal, acest univers fiind unul limitat. Gia aparține mediului rural, se desprinde din imaginea satului nostru tradițional și povestea ei poate fi una general valabilă pentru spațiul nostru identitar, nu însă pentru o imagine a unei copilării universale. Așa cum distinsul nostru scriitor și om de cultură Radu Flora a pus în paginile volumului „Copilăria din amintiri”, povestea propriei copilării, aducând elemente caracteristice pentru viața tradițională a localității unde s-a născut, așa cum Ana Niculina Ursulescu și-a povestit propria copilărie în volumul „ Cu soarele-n creștet”, Gia face același lucru. Povestea celor trei se prelinge peste filele unui trecut al nostru, în perioade diferite, dar general valabil pentru localitățile noastre. Astfel, prin poveștile celor trei autori se întrezărește viața noastră tradițională în toate aspectele ei. Iar copilul este același, cu mici diferențe și nuanțe.

Marina ANCAIŢAN

Articolul integral îl citiţi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 38 din 23 septembrie 2017