Familia lui Traian Belgea are adânc în suflet respect faţă de ceea ce aparţine Domnului. Această dragoste neţărmurită este moştenită din tată în fiu. Traian este ultimul descendent al familiei Belgea care s-a dedicat trup şi suflet credinţei în Dumnezeu.

Traian, capul familiei Belgea, s-a născut în anul 1966 din tatăl Dimitrie şi mama Persida. A terminat şcoala cu opt ani în satul natal, după care Şcoala Medie de Economie şi Comerţ din Alibunar şi şcoala de Meseriaşi din Panciova (profilurile zidar şi tâmplar). În anul 1986 s-a căsătorit cu Vesna, originară din Satu-Nou.

– De când mă ştiu, familia mea a trăit cu frică de Dumnezeu. Sunt convins că forţa dumnezeiască ne-a ţinut laolaltă. Ca şi fiecare dintre noi, am avut parte de cele bune şi m-am luptat cu cele rele. Credinţa în Dumnezeu mi-a bătătorit calea, aşa că nu am cedat, mărturiseşte Traian şi continuă:

– Am început să urmăresc sfânta liturghie pe vremea când eram copil, la îndemnul bunicului meu Traian. Astfel am îndrăgit cuvântul lui Dumnezeu. M-am dedicat religiei şi nu îmi pot închipui o zi în care să nu mă rog bunului Dumnezeu. În casa mea părintească am o încăpere pe ale cărei pereţi atârnă icoane sfinte, pe care le-am adus de la mănăstirile din ţară şi din România. Cele mai dragi îmi sunt relicvele bisericeşti dăruite de sfinţii monahi de la mănăstirile din România. Am vizitat sfintele locaşuri la îndemnul părintelui Ionel Mălaimare, parohul Bisericii Ortodoxe Române din Alibunar, cu binecuvântarea Prea Sfinţiei Sale Daniil, episcopul Daciei Felix. Am avut fericita ocazie să vizitez mănăstirile Văratic şi Secu, bunul cel mai de preţ al unui neam ortodox. La mănăstirea Secu, credincioşii îşi dau obolul pentru sănătatea familiei lor şi pentru pomenirea celor dragi. Această mănăstire a construit-o, în anul 1600, vrednicul domn Mihai Viteazu, care avea să fie primul reîntregitor al pământurilor româneşti. Am mai fost la mănăstirile Putna şi Neamţu, unde se află icoana Sfintei Maria cu Pruncul Făcătoare de Minuni. Am vizitat şi Catedrala Sf. Dimitrie din Iaşi, unde este depus sarcofagul Sfintei Parascheva. În momentul în care am atins cripta Sfintei Parascheva, am simţit o sevă care m-a eliberat de greutăţile pe care le-am avut pe suflet. A fost o minune coborâtă din bolta cerească de care îmi voi aminti toată viaţa, spune Traian şi arată spre icoana Sfintei Parascheva ce atârnă pe unul dintre pereţii din ,,altarul casei”.

Începând cu anul 1988, Traian frecventează cu regularitate biserica. În timp, a devenit cel mai fidel credincios. A fost ales epitrop, membru al corului bisericesc, iar ulterior a devenit crâstnicul bisericii din Alibunar.

Dincolo de viaţa religioasă, Traian a practicat zidăria. De nenumărate ori a făcut parte din echipa de meşteri care au ridicat din temelii lăcaşuri sfinte.

Mariana este fericită că s-a angajat şi că l-a întâlnit pe Mihalj, care i-a cucerit inima. Pentru ea este o plăcere deosebită să revină la casa părintească din Alibunar, unde găseşte sfaturi înţelepte şi cuvinte afectuoase.

Articolul integral îl puteți citi în ziarul „Libertatea” din 21 aprilie 2018.

Ion MĂRGAN