Biserica veche

Referitor la viaţa spirituală a românilor din Glogoni, menţionăm că după înfiinţarea satului, vreo câţiva ani românii au făcut parte din Comunitatea bisericească din Sefcherin, care a av ut o biserică unde la fel a fost o comunitate mixtă (sârbi şi români). Populaţia românească s-a menţinut până aproape de cel de-al doilea Răzoi Mondial. Azi se mai păstrează numele fostelor familii româneşti, precum: Ursu, Crişan, Maceş, Drăgoi, Roşu, Cucu, Coteţ şi denumirea străzi „Vlaški Šor“,adică Uliţa V lahă, şi o moviţă în cimitirul, acum sârbesc, dinspre Opovo (Opava), unde odinioară se afla Biserica Românească.

Cu timpul, această Biserică s-a surpat, fiind din pămât. După aceea, localitatea Sefcherin a devenit filie la parohia Glogoni, care în jurul anului 1806 şi-a clădit Biserica şi totodată s-a înfinţat Comunitatea bisericească. Odată cu aceasta, Autorităţile Militare au acordat pământ – 34 lanţe (jugăre) pământ sesional. Biserica a fost construită în centrul satului, „la Piaţă”, vizavi de parcul din centrul satului de azi. A fost clădită din cărămidă şi acoperită cu stuf, iar sfinţirea a efectuat-o parohul Panciovei, Teodosie Jivcovici, în anul 1827. Deoarece această Biserică era mică şi neîncăpătoare, în anul 1848 creştinii glogonenţi au ridicat altă biserică, mai spaţioasă, tot dinbmaterial dur, cărămidă, dar acum acoperită cu şindrilă, pe locul actualei Biserici. Menţionăm că plaţul a fost dăruit de Jovan Andreić, căpitan la Regimentul de Grăniceri. Aceasă biserică avea clopotniţă aparte, construită din piatră şi acoperită cu ţiglă. Desigur că situaţia materială a locuitorilor s-a îmbunătăţit, căci în anul 1855 Biserica deja posedă un capital de 3000 florini în cambii, valută austriacă. Primul clopot a fost cumpărat în anul 1867 de la turnătoria ”Bota” din Vârşeţ, după care în 1869 s-a cumpărat al doilea clopot pe când al treilea clopot a fost donat de familia Gruiescu, strămutată la Glogoni, de la turnătoria „A.Novotny”, având o greutate de 313 kg. Prin colectarea surselor financiarede căte corul bisericesc în anul 1933 a fost cumpărat al patrulea zvon din topitoria din Zemun.

După despărţirea ierarhică de către Mitropolia de Carlovaţ s-a construit şi primul Comitet Parohial în faţa Protopopului Panciovei Simion Dimitrievici, pe data de 29 noiembrie 1869. Prin aclamaţie la funcţia de peşedinte al Comitetului a fost ales preotul Vasile Bosică, iar de notar învăţătorul George Iacşa. Membrii Comietului au fost: Simeon Idvorean, Cuzman Muntian, Petru Popovici, Vasilie Ciacovan, Petru Jebelian, Gavrilă Magiaru, Trifon Maroc, Moise Babeu,

Simeon Creţiu, Petru Şiulian, Toma Voştinar, Cuzma Besu, Ioan Boroancă, Teodor Balin şi Gligor Perin. De membri ai Epitropiei, tot prin aclamare au fost aleşi: Ilie Vucu, Toma Serafin şi Simeon Marianu.

Pentru oficierea slujbelor Dumnezeieşti biserica a posedat o mulţime de cărţi vechi bisericeşti.

Ilie BABA

Articoluil integral îl puteţi citi în numărul 33 in 18 august 2018