Biserica veche

La doi ani după strămutarea ovcenilor în locul ales de ei, respectiv în anul 1817, credincioşii au decis să îşi zidească un locaş de închinare lui Dumnezeu. Biserica veche a fost construită din pământ bătut şi acoperită cu scânduri (şindrilă). A avut lungimea de 10 stânjeni, iar lăţimea a fost de 4 stânjeni. A avut opt ferestre şi două uşi, iar iconostasul a fost din lemn.

Biserica a sfințit-o protopopul Panciovei, Constantin Arsenovici în anul 1829. Am menţionat deja că biserica n-a avut pământ. Preotul a posedat o sesie (34 de jugăre, dintre care opt erau livezi). În anul 1888, sesia parohială s-a mărit la 79 de jugăre, de la care s-au dat bani celor doi preoţi din sat.

Vechea biserică a fost înzestrată cu trei clopote, primul având greutatea de 320 de kilograme, cel de-al doilea 120 de kilograme, iar al treilea 40 de kilograme. În anul 1916, clopotele au fost „recfirate” (confiscate) pentru necesităţile armatei austro-ungare. Biserica a mai fost sfinţită după despărţirea ierarhică, la 20 septembrie 1892, de protopopul Tractului Panciova, Trifon Miclea.

Din cauza deselor inundaţii, în decursul anilor şi biserica a suferit mari avarii, necesitând întreţinere permanentă.

Zidirea bisericii noi

Problema zidirii unei noi biserici a fost pusă în mai multe rânduri. În acest sens, pentru a se adopta o hotărâre justă, s-au ţinut mai multe şedinţe ale Comitetului Parohial, dar şi ale Sinodului Parohial.

Pe data de 31 iulie 1929, Consistoriul Diecezan a aprobat anunţarea licitaţiei publice în baza planului elaborat de arhitectul Radivoj Predić din Panciova, respectând astfel hotărârile Comitetului şi ale Sinodului Parohial din 14 iulie 1929 de a se zidi o nouă biserică în stil bizantin, spre marea bucurie a credincioşilor ovceni.

Conform aprobării Ministerului Construcţiilor di Belgrad, nr. 6437 din 6 august 1930, la 3 septembrie 1930 s-a ţinut licitaţia publică pentru zidirea bisericii noi. Au concurat patru antreprenori în faţa comisiei din Belgrad, compusă din: ing. Ljubomir Najerlović, Živadin Radosavljević. secretarul Ministerului Justiţiei, Pascu Dan, preşedintele Comitetului Parohial, şi Traian Crişan, notar comunal. Această comisie a acordat dreptul de a zidi biserica firmei „Kraus-Katinčić” din Zemun, care a oferit la licitaţie cel mai mic preţ – 1.048.738,81 dinari.

Primind aprobarea de demolare a bisericii vechi din partea Consistoriului Diecezan, la 19 octombrie 1930 au început lucrările de demolare. Piatra de temelie a bisericii noi a sfinţit-o preotul Damian Popescu la 29 octombrie 1930. Lucrările de zidire au început imediat. Până la terminarea bisericii, serviciul divin a fost efectuat în şcoala primară comunală. Lucrările au decurs conform planului stabilit şi au fost terminate în termenul fixat. La data de 20 noiembrie 1931, Consistoriul Diecezan a aprobat sfinţirea bisericii noi. Fiindcă din cauza bolii protopopul Panciovei nu a putut oficia sfinţirea noului locaş de credinţă, a fost numit preotul Valeriu Perin din Glogoni, fiul al satului Ovcea. Biserica a fost sfințită la 3 decembrie 1931.

După sfinţire, la finele Liturghiei, preotul Perin a ţinut o cuvântare în faţa poporului credincios, mândru de izbănda zidirii măreţului templu, în care l-a preamărit pe Bunul Dumnezeu pentru ajutorul dat. Meritul că s-a ajuns la o aşa biserică este al poporului însufleţit, care a contribuit cu drag din propriul avut şi va mai contribui şi în continuare.

Ilie BABA; Valentin MIC

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 24 al săptămânalului din 16 iunie 2018