Stâlpul de sprijin și de nădejde al românilor

Parohia Maramorac este aşezată în preajma Dunelor Deliblăţii din sudul Banatului şi aparţine administrativ comunei Cuvin.

În îndelungatul an 1358 satul este menţionat sub denumirea de Bercheş, iar în 1660, în Catastiful Patriarhiei din Peci, apare sub denumirea de Mramorac. Între anii 1770 – 1773, din ordinul împărătesei Maria Tereza, satul este cedat Grănicerilor veniţi în această zonă: nemţi şi sârbi, iar prin 1805, şi îndeosebi 1819, şi un număr relativ mare de români 110 familii numai din comuna Dejan. Până la cel de al II-lea război mondial satul Maramorac a fost locuit de români, sârbi şi nemţi, iar după cel de-al II-lea Război Mondial în locul nemților în sat se stabilesc coloniştii sârbi din sudul Serbiei, regiunea Sangeak.

Astăzi, la Maramorac numărul românilor în comparaţie cu acum nişte decenii este relativ mic, la vreo 600 de suflete din care partea mare sunt bătrâni fără urmaşi. Parohia Maramorac, azi numără un număr mic de familii româneşti din care în multe familii sunt căsătorii mixte. Până în anul 1873, românii din Maramorac au avut împreună cu sârbii o viaţă bisericească comună, serviciile divine slujindu-se în ambele limbi. Aşa a fost până la despărţirea Ierarhică a celor două biserici, când vechea biserică a trecut în proprietatea enoriaşilor sârbi, iar enoriaşii români fiind nevoiţi să părăsească, construindu-și ulterior o nouă biserică, timp de trei decenii, în timp ce viaţa religioasă s-a desfășurat în această perioadă într-o simplă casă de rugăciuni.

Astfel, în 1900-1902 îşi ridică cu mijloacele bisericii şi ale parohienilor un minunat lăcaş, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Pictura Bisericii Otodoxe Române „Pogorârea Duhului Sfânt” din Maramorac este realizată de de Filip Matei din Bocşa şi colaboratorii săi Matei Popoviciu din Oraviţa şi Iosif Matei din Pesac. Pe bolta bisericii sunt pictate compoziţiile monumentale Dumnezeu Savaot şi cei patru evanghelişti, Binecuvântarea şi înmulţirea a 5 pâini şi doi peşti şi Iisus pe munte. Sfinţirea Sfintei Bisericii ortodoxe române din Maramorac s-a făcut în Duminica de 25 iulie 1904 de către protopresbiter tractual al Panciovei Trifon Miclea. Primul preot al bisericii ort. Române după despărţirea ierarhică, care la Maramorac s-a făcut în anul 1873, a fost Pr. Nicolae Popoviciu, urmat fiind până în 1929 de Pr. Simeon Popoviciu şi de către Pr. Trăian Popoviciu. În anii 1929 şi 1930 parohia rămâne vacantă administrată după necesităţi.

Valentin MIC

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 19 din 12 mai 2018