Pe şoseaua care leagă Vârşeţul de metropola Belgrad, al doilea locaş de închinare construit în stil bizantin, cu ornamentele specifice, îi aminteşte călătorului că se găseşte într-o aşezare pur românească. Aici lăsăm ca legendele să ne depene tainele, să dezvăluie figura baciului Nicola (pronume întâlnit adesea în munţii Ardealului), care şerpuia cu turmele sale de oi în regiunea Nicolinţului, bogată în livezi şi păşuni mănoase.

Biserica veche din Nicolinţ a fost clădită în anul 1778. În anul 1789, la această biserică se amintesc preotul Pavel Mihailovici şi diaconul Daniel Pincu. Datele istorice confirmă că acest sfânt locaş a fost devastat de armata Imperiului Otoman. Credincioşii din parohia Nicolinţului au ridicat pe acest amplasament o biserică în stil bizantin, în formă de cruce, cu o cupolă şi două turnuri. Hramul acestui sfânt locaş este Sf.M.M. Gheorghe, pe care l-a prăznuit şi biserica veche.

Potrivit autorului monografiei ,,Parohia Nicolinţului”, preotul protopop Andrei Turcoane, ,,preoţii şi cântăreţii bisericii întotdeauna erau nedespărţiţi de parohienii din Nicolinţ, de la leagăn până la moarte”.

Biserica Ortodoxă Română din Nicolinţ a fost dintotdeauna locul unde s-a desfăşurat şi viaţa culturală. Astfel s-au păstrat datinile şi limba din străbuni. Începând din anul 1985, părintele Andrei Turcoane, parohul bisericii, a ţinut ore de religie pentru copiii şi tinerii din localitate. După ce s-a pensionat, l-a înlocuit preotul Manuel Ianeş, care a continuat cu practica predării religiei.

Foarte multe momente importante au avut loc la biserică sau că au fost organizate de sfântuil locaş din Nicolinţ. Amintim vizita canonică a P.S. Dr. Laurenţiu Streza, episcop de Caransebeş, precum şi a altor înalte feţe bisericeşti din ţara vecină şi prietenă, România.

Biserica creştină a fost dintotdeauna – şi va rămâne veşnic – stâlpul credinţei. Nicolincenii au moştenit credinţa în Dumnezeu şi au transmis-o tinerilor.

Ion MĂRGAN

Articol integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 22 din 3 iunie 2017