Șase au fost oameni de bună credinţă care nu atât pentru noi, cât pentru generaţiile care vin, zile-ntregi au stat în arhiva bisericii din Toracul Mare, cercetând document cu document şi matricolele referitoare la botezuri, cununii şi înmormântări. Unele dintre aceste acte sunt în limba slavonă, scrise cu alfabetul chirilic. Nu în ultimul rând, aceşti oameni au analizat, cu ochiul specialistului, iconostasul cu icoane, pictat în inconfundabilul stil bizantin.
Primul care s-a încumetat să înceapă o muncă atât de grandioasă a fost academicianul Costa Roşu, alături de bunul său prieten din România, regretatul profesor Valeriu Leu şi de părintele protopop Petru Drăghicescu. Cel din urmă a slujit la Sfântul Altar două decenii şi a avut o contribuţie incomensurabilă în ceea ce priveşte pictarea în întregime a sfântului locaş din Toracul Mare. Această lucrare capitală a durat zile şi nopţi, săptămâni şi luni. Trebuie să îl amintim şi pe profesorul Ciprian Cipu din Făget, care ani în şir a petrecut verile copiind aproape toate matricolele din arhiva bisericii. O muncă asiduă a făcut şi Marius Roşu, care cu aparatul performant ,,Canon” a luat sute şi sute de imagini ale exteriorelor, dar mai ales ale interioarelor bisericilor ortodoxe române din Banatul sârbesc, inclusiv ale celei din Toracul Mare.
Atunci când descriem un sfânt locaş ortodox românesc, dar mai ales când vorbim despre istoria lui, nu putem ,,intra în pâine” (aşa cum deseori auzim de la elitele contemporane) fără să cercetăm, fie şi tangenţial, Sfintele Scripturi; mai cu seamă referirile făcute de Sfântul Apostol Pavel în cadrul gândirii sale atotcuprinzătoare asupra creştinismului (Biserica este trupul lui Hristos, iar Hristos Mântuitorul este capul Bisericii). Cele spuse mai sus sunt creionate în nuanţe şi mai plastice de marele duhovnic al românilor, arhimandritul Teofil Părăian: ,,Biserica înţeleasă ca loc de închinare este cerul cel de pe pământ. Noi credem în existenţa cerului mai presus de lume, dar ştim că există şi un cer pe pământ. Cerul cel de pe pământ este locaşul lui Dumnezeu, Sfânta Biserică. Pentru că în Sfânta Biserică, în locaşul închinat lui Dumnezeu, se fac lucruri cereşti aici pe pământ, se fac sfintele slujbe, se face Sfânta Liturghie. Acestea sunt lucruri cereşti”.
În cartea lui Petru Drăghicescu, respectiv Costa Roşu din Toracu Mare, cândva Begheiţi, se menţionează că la Toracu Mare prima biserica a fost construită în anul 1782, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe care îl are şi în zi de astăzi. La vremea aceea, preoţii comunei Toracu – Mare au fost Gheorghe şi Mihai Popovici. Din cauză că nu a existat un locaş sfânt mai încăpător, până la data amintită mai sus slujbele s-au ţinut într-o casă din sat, respectiv într-o capelă.

Ionel MIAT

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 49 din 9 decembrie 2017