capcana

capcana

DEX: capcánă f., pl. e (lat. turc. kapkan, id. d. kapmak, a apuca, a răpi; rut. rus. kapkán, ung. kaptány. V. capac). Est. Cursă, aparat de prins animale, maĭ ales șoarici. A cădea în capcană, a cădea prins. V. cursă, prinzătoare.

V-aţi pus vreodată întrebarea: ai cui sunt românii din Serbia? Nu exclude posibilitatea ca mulţi etnici români să fi meditat îndelung asupra chestiunii. Că au înţeles sau nu este o altă poveste. Nu exclud însă posibilitatea ca fiecare să aibă un răspuns trecut prin filtrul interesului său personal.

 

Lăsând la o parte logica întrebării în cauză trebuie arătat că, mai ales în ultima vreme, asistăm cu stupoare la un fenomen straniu. Autointitulaţii români vlahi, dintr-o mândrie prost înţeleasă, se dau de ceasul morţii să convingă parlamentarii români că sunt vitregiţi de drepturi. De care drepturi, nu se spune, retorismul devenind astfel o capcană în care naivii politicieni din România cad precum muştele în lapte. Oare să nu aibă drepturi de cetăţeni ai Serbiei cei care au obiceiul de a-şi denigra Patria în care s-au născut şi trăiesc? Nimic mai fals!

Se va găsi cineva care să spună, probabil, că am deviat realitatea spre o direcţie greşită. Şi, dacă le-aş cere argumente, cu siguranţă ar riposte: domnule, e vorba aici de identitatea noastră. Nu am să spun că nu ar avea dreptate, dar… Există, aşadar,  un dar, cu D mare. În primul rând cei câţiva ortaci întru ,,suferinţă”, în special din Timoc şi sudul Dunării, mare parte dintre ei angajaţi ai unor entităţi statale sârbeşti,  cu alte cuvinte primesc, într-o formă sau alta, bani de la bugetul Serbiei, se erijează în reprezentaţi ai comunităţii naţionale româneşti. Nu este aşa! În mare parte ei sunt doar nişte oportunişti, nişte profitori, necunoscuţi pentru masa compactă a vorbitorilor de limba română care au pus mai presus de problemele minoritarilor dorinţa acerbă de a continua să rămână ,,abonaţii” fondurilor băneşti pe care Ministerul Românilor de Pretutindeni le administrează. Uite că Bucureştiul a început să dea semene că înşelăciunea, minciuna şi tupeul au picioare de lut.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 3 martie