Pe lângă Biserica Ortodoxă Română din Ovcea, în anul 1916 a fost înfiinţată biblioteca. Peste 3.000 de cărţi în limba română au fost trimise din ţara mamă – România, pe baza unui contract bilateral. În jur de 1.000 de cărţi aveau conţinut religios, iar restul de cca 2.000 de volume au fost romane, povestiri, poezii etc.
La vremea respectivă,  Ovcea a fost cea mai veche localitate de pe malul stâng al Dunării. A avut statut de comună, cu   propriul cadastru şi tribunal  autohton.   Şcoala elementară, înfiinţată în anul 1817,  s-a deschis la doi ani după ce ovcenii au cerut să fie mutaţi din localitatea Clec, fiind trimişi în districtul Panciova. Aşadar, în 2017 şi şcoala elementară din Ovcea aniversează 200 de ani de existenţă.
A fost normal ca biblioteca din comuna Ovcea să aibă propria ei conducere.  Panta Toager ,,Laca” a condus  această instituţie de pe lângă biserică.  Adjunctul lui a fost Panta Dehelean ,,Căpeţ”. Pentru ca să ocupe aceste posturi,  bibliotecarii au depus jurământ înaintea oltarului bisericesc. Textul care l-au rostit s-a terminat  astfel: ,,… aşa Dumnezeu să-mi ajute.” Aşadar, conducerea bisericii şi preotul Damian au avut mare încredere în tinerii bibliotecari. Elevi de la şcoală puteau să viziteze biblioteca zilnic şi să împrumute cărţi de citit.
Panta Toager, conducătorul  bibliotecii, a avut o dragoste imensă pentru cuvântul scris. De nenumărate ori, acest om de credinţă a mărturisit că a avut patru iubiri enorme: ,,Am avut două fiice, Domnica şi Mărioara, viţa-de-vie şi cartea. Ultima iubire este veşnică. De ea numai moartea mă poate despărţi”. Toate cele 3.000 de cărţi Panta le-a citit de două sau de trei ori.
Când a izbucnit Primul Război Mondial, Panta Toager a simţit că unele cărţi au început să dispară. Dânsul s-a ferit  ,,ca de foc”  să nu atingă nicio carte. Pentru ceilalţi nu a putut garanta. Din acest motiv, după şapte ani de activitate, Panta Toager a demisionat.  Cărţile din biblioteca bisericească au fost mutate, de trei ori,  la  Căminul Cultural şi de fiecare dată au fost din ce în ce mai puţine volume în limba română. După cel de-al Doilea Război Mondial, bibliotecar a fost Lazăr Ginu.

Articolul integral în ”Libertatea” nr. 3878, 2017