Sunt multe familii care trăiesc modest, în linişte, dar sunt fericite pentru că au ales să trăiască la sat, alături de cei  dragi.  Membrii familiei Picioane sunt mândri de faptul că şi-au croit viaţa aşa cum şi-au închipuit-o, cu atât mai mult cu cât zilnic își îndreaptă privirile către lăcaşul sfânt  care se află  vizavi de casa părintească.

Traian, capul familiei, s-a născut în anul 1977 la Nicolinţ, sat în care a frecventat şcoala generală. După absolvirea şcolii cu 8 ani,  a decis să rămână în casa părintească, alături de părinţi şi bunicii pe care i-a preţuit foarte mult. Bunicul Traian i-a fost fiinţa  cea mai dragă, pentru că i-a împlinit tot ce  şi-a închipuit. Fiindcă bunicul se ocupa cu agricultura, a transmis aceeaşi dragoste de glie nepotului Traian. Acesta a fost cel mai fericit când a plecat la holdă cu bunicul în trăsura trasă de cai. Era aceasta în perioadă în care  Traian a ajuns la vârsta de   adolescent, când avea în fața lui viața de fecior. Muncind în câmp cu bunicul, Traian a îndrăgit agricultura. În cursul anilor, a aplicat cunoștințele și experiența acumulată. Astfel a agonisit suficient pentru a duce o viață fericită alături de familia lui.

Prin anii 80,  bunicii lui Traian au plecat la muncă provizorie în America, unde s-au reţinut în jur de doi ani.  A plecat și Traian, dar după un timp foarte  scurt s-a întors în satul natal, pentru că aci se simțea cel mai bine. Cu susținere din partea bunicilor, în anul 1984  a construit în centrul satului, vizavi de biserică, o casă la etaj. A respectat întru totul dorinţa bunicilor,  care l-au ajutat foarte mult. Multe dintre câte le are în gospodărie  sunt  meritul lor.  ,,Dragostea neţărmurită pe care mi-au oferit-o bunicii mi-a rămas întipărită adânc în suflet. Le mulţumesc”, mărturisește Traian.

Agricultura fiind o îndeletnicire cu care a crescut alături de părinţi şi bunici, Traian a devenit, în timp,  un agricultor respectat de toţi sătenii, dar şi de oamenii din localitățile vecine. În jurul casei părinteşti  Traian a construit un şir de şoproane şi depozite pentru  maşini şi utilajele agricole, pe care, așa cum spune,  nu este nevoit să le împrumute de la nimeni. Soția lui  îl ajută la agricultură. ,,Mariana mă sprijin  la bine și la rău.  Este o gospodină de neînlocuit. Nu aş fi în stare să le termin pe toate fără ajutorul ei”, adaugă Traian.

                                                                                           Ion Mărgan

Articolul îl puteţi citi integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 40 din 6 octombrie 2018