Sfinţii Părinţi - Sf. Vasile cel Mare
Sfinţii Părinţi - Sf. Vasile cel Mare - despre inimă
Sf. Vasile cel Mare
Inima este centrul vieţii şi al sufletului nostru.

Pentru aceea şi Dumnezeu ne-o cere, zicând: „Fiule, dă-Mi inima ta!” (Pilde 23, 26). Iar Iov zice: „Nimic nu este mai adânc decât inima omului”. Sfântul Vasile cel Mare, în cartea sa, Hexaimeron, spune că „inima este rădăcina vieţii”. Ea se zideşte la toate fiinţele întâi şi tot ea se preface în pământ cel mai pe urmă. Înţeleptul Solomon zice: „Cu toată străjuirea străjuieşte inima ta, că într-însa sunt izvoarele vieţii” (Pilde 4, 23). Altfel, inima se face izvor al morţii, în loc de izvor al vieţii.

După Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Damaschin, inima omului este centrul a patru puteri, și anume: Inima este centrul tuturor puterilor fireşti ale omului, adică puterea hrănitoare (nutritivă), seminală, crescătoare, etc. Inima este şi centrul puterilor sufleteşti ale omului, care sunt în număr de cinci şi anume: voinţa; raţiunea, formată din cinci părţi: minte, gând, ce răsare din minte ca raza din soare, cugetare, alegere şi hotărâre; simţirea, numită şi puterea poftitoare; mânia (puterea mânioasă); cuvântul (puterea cuvântătoare).

Aceste cinci puteri se numesc puteri sufleteşti şi îşi au sediul tot în inima. Apoi inima este centrul (locul) puterilor afară de fire, adică al patimilor. Păcatele şi patimile se numesc afară de fire, pentru că nu au fost create de Dumnezeu, nici nu sunt din început în om. Păcatele îşi au sediul tot în inimă, după cuvântul Mântuitorului, Care zice: „Din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase, hulele…” (Matei 16, 19).

Lumina și faptele credinței, Editura Doxologia

Articolul integral îl puteţi citi în  numărul 6 din 10 februarie 2018