Nu ştiu exact ce-şi imaginează minoritarii români din Serbia că ar avea de câştigat dacă s-ar procopsi şi cu cetăţenia română. Personal nu accept ideea ca fiul unei ţări să se joace otova cu identitatea lui şi să tragă cu ochiul către Fata Morgana de dincolo de graniţă care se dovedeşte a fi doar un miraj. Cu siguranţă, cineva va încrunta din sprâncene şi, printre dinţi, probabil, mă va trimite la origini, sau, mai rău, mă va socoti un trădător ale idealurile celor aproape 1000 de cetăţeni sârbi care au depus cereri pentru a obţine şi un buletin cu stema României.

De obicei nu sunt cinic, şi chiar de sunt un naţionalist sadea, nu-mi permit să comentez opţiunile unor persoane care pretind dreptul la românism în numele strămoşilor lor şi ale istoriei. Le respect, evident, decizia, deşi, dacă privesc în trecutul îndepărtat şi apropiat al Europei, constat că au existat cazuri când astfel de dorinţe au fost plătite chiar şi cu ghilotina, persoanele respective fiind acuzate de trădare.

Au trecut, e drept, vremurile acelea, dar cine poate să mă încredinţeze că nu se vor întoarce? Faptul că suntem în secolul XXI nu e un argument care să mă liniştească. Roata istoriei se învârte, anii, deceniile, sunt ca nişte spiţe: azi jos, mâine sus, şi tot aşa!

Nu trebuie să fiu vizionar în chestiuni teritoriale, dar, având în vedere că mariile imperii s-au destrămat, că graniţele au căpătat mobilitate, nu exclud ca politicile să suferă unele cosmetizări, şi atunci, o să vedem, presupun, cum o simplă, o biată năzuinţă, un sacrificiu, dacă vreţi, au devenit inutile. Şi atunci, întreb: ce va deveni un român, de pildă? Şi Eminescu, dar într-un alt context, se întreba ce vor fi românii când el nu va mai fi.

În România se produce un fenomen invers. Unii dintre români, pe care eu îi voi numi aventurieri, vor să plece din ţară. Unii spun că din cauza traiului, şi poate au dreptate, alţii că, vezi Doamne, au lehamite de conducători. Ştiu că rădăcinile unui copac nu pier, nici atuci când trunchiul acestuia este tăiat? Ce se petrece cu naţia română?

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteţi citi în nr. 18 din 5 mai 2018

  • Damir

    vorbind ca membru al comunității care este autohtonă și care trăiește mai mult de 300 de ani pe teritoriile din estul Serbiei ne-ai numit pe noi Sârbii , Români sau Vlahi Thraci sau Daci nu contează
    Pot spune că sunt mândru că am obținut cetățenia română,
    de ce?
    jocul reciproc și suprimarea drepturilor noastre, batjocorind originea noastră de către autoritățile sârbe, a existat atât de multă rezistență în rândul poporului nostru și sa cristalizat 15.000 de oameni de la circa 200.000 care nu vor fi înșelați și convertiți, chiar dacă pica sub ghilotina pe care o spuneti