agricultura in Serbia
Secerişul este pe terminate, dacă deja nu a fost încheiat, mai ales din cauza precipitaţiilor. În baza datelor Asociaţiei „Žito Srbija”, grâul a fost recoltat de pe 85-90 la sută din suprafaţa totală, adică de pe 675.00 de hectare. Este aproape clar că grâul nu va fi mai ieftin decât acum. În dependenţă de calitate, preţul oscilează între 16 şi 16,50 de dinari kilogramul
Gheorghiţă Sfera din Sân-Mihai:

– Sunt de părere că statul este cel care trebuie să poarte mai mult de grijă agricultorilor. Doar în cazul în care statul se implică în a-i sprijini pe ţărani în activitatea lor, lucrurile se vor îmbunătăţi, iar producătorii individuali vor deţine o poziţie mult mai favorabilă. Adică, statul nu trebuie să permită ca agricultura să decadă în aşa măsură încât produsele agroalimentare să fie depreciate pe piaţa autohtonă. De aceea, cred că primul pas pe care trebuie să-l întreprindă organele de stat este majorarea subvenţiilor, care vor fi valabile pentru toate ramurile agriculturii, inclusiv pentru zootehnie. Cred că aceste măsuri trebuie realizate urgent, căci doar în acest mod ţăranii vor reuşi să producă cât mai mult şi cât mai calitativ.

Matei Gean din Alibunar:

– Ştim cu toţii că statul nu prea ţine cont de interesele şi nevoile ţăranilor. Ei sunt lăsaţi în voia sorţii, pentru că statul îi ţine de o parte. Nu e bine că se procedează în acest mod, pentru că ţăranii sunt cei ce muncesc cel mai mult şi produc hrană pentru toţi consumatorii din ţara noastră. De aceea, sunt de părere ca statul să ofere un ajutor considerabil ţăranilor, pentru a-i stimula să producă alimente pentru întreaga populaţie, dar şi pentru piaţa străină. Statul este cel care are capacitatea de a decide strategia de dezvoltare a agriculturii, iar producătorii individuali trebuie să figureze pe primul loc când este vorba de acordarea subvenţiilor.

Până în prezent, munca şi produsele agricultorilor au fost depreciate de către stat, ceea ce nu contribuie la o situaţie favorabilă care să-i încurajeze pe agricultori. Statul trebuie să pună sub control o sumedenie de activităţi prin care să ofere agricultorilor ajutor şi sprijin adecvat.

Dorel Roșu din Satu-Nou:

– Nu sunt mulțumit cu nimic ce face statul raporat la  agricoltură.  Nu ne-a ieșit în întâmpinare cu nimic, nici cu prețul la grâu, nici cu prețul la motorină, nici cu altele câte le-au promis. În urmă cu doi ani ministrul Agriculturii a promis motorină albastră pentru agricultură, dar  nici  astăzi nu o putem procura nicunde.

Ionel Balnojan din Satu-Nou:

– Statul nu are grijă de agricultori. Subvențiile trebuie să fie mai mari, la nivelul statelor din împrejurimi. Prețurile la produsele agricole terbuie să fie reale, iar motorina mai ieftină.

Pavel Buna, agricultor din Jamul Mic:

 – De când lucrez şi mă ocup cu agricultura, nu ţin minte să ne fi fost mai rău. La sfârşitul secerişului, recolta este satisfăcătoare, iar preţul necunoscut. Se spune că preţul va fi enorm de mic la grâu (16 dinari kilogramul), dar sămânţa am cumpărat-o cu 72 dinari kilogramul, iar motorina cu 164 litrul). Când plătim datoriile, la final nu ne mai rămâne nimic, iar unii chiar  intră şi în datorie, pentru că nu reuşesc să acopere toate cheltuielile. Cine creează aceste condiţii – nu se ştie, ştim doar atât că nu există o lege clară de protecţie a agricultorului şi o atitudine fermă despre producători. Nu există niciun plan pe termen lung şi nici legea existentă nu se respectă în totalitate.

Aurel Boroancă, agricultor din Jamul Mic:

– Gospodăriile agricole familiale sunt purtătorii producţiei agricole în ţara noastră. Noi cultivăm pământul şi producem 90% din mâncarea de pe piaţa ţării noastre. Când este vorba despre secerişul din 2018, noi sperăm că vom obţine un preţ cu care să ne putem acoperi investiţiile. Statul ar putea să ne ajute mai mult, să plătească la timp subvenţiile, să ne oferă utilaje subvenţionate… Ne-ar însemna mult dacă ar reduce impozitele. Dacă statul îi lasă pe agricultori fără sprijin şi permite să dispară ei, soarta tuturor va fi incertă.

Dario Idvorean din Iancaid:

– Cred că statul trebuie să întreprindă câteva măsuri concrete pentru a menţine tinerii la sat şi să-i impulsioneze să se ocupe cu agricultura. Agricultura este un domeniu strategic, astfel că autorităţile trebuie să îi protejeze pe agricultori cu subvenţii pentru suprafeţe de 50 de hectare. Marea majoritate a guvernelor lumii oferă diverse forme de ajutoare agricole, motorină fără impozite şi accize până la 70 de litri per hectar, o parte din credite nerambursabile menite achiziţionării de maşini şi unelte agricole, iar restul fără dobânzi sau cu dobânzi simbolice.

Acestea sunt doar unele dintre măsurile prin care statul poate să-şi schimbe atitudinea faţă de  agricultură şi să-i ajute pe agricultori pe o perioadă mai lungă. O ţară cu o agricultură dezvoltată este o ţară bogată, iar o strategie de dezvoltare bine gândită şi un ajutor concret oferit agriculturii vor contribui foarte mult la avansarea economiei naţionale.

Irinel Secoşan, Torac:

– Statul este în momentul de faţă învingător când este vorba de comerţul cu produsele agricole în străinătate, iar acela care este în pierdere, este producătorul. Statul abuzează de agricultură datorită atitudinii cinstite a agricultorului faţă de muncă şi foloseşte agricultura drept şansă de dezvoltare pentru Serbia doar în cadrul promisiunilor preelectorale.

 

,,Noi suntem câmpul, plugarul, culegătorii şi recolta.”

Khalil Gibran