Amatorismul se luptă crâncen cu ofertele nonculturii

– Suntem în preajma unei noi ediții a Zilelor de Teatru. Ce așteptări aveți de la această ediție?

La ce m-aş putea aştepta? Presupun că publicul şi iubitorii de teatru se așteaptă la o ediţie cu spectacole de calitate, atractive precum cele care au dus faima manifestării de-a lungul anilor. Dacă va fi aşa sau nu, vom vedea în cele opt seri de teatru, câte cuprinde programul manifestării din acest an. Aşteptări sunt multe, iar regrete – şi mai multe. Mă refer la absenţa trupei Liceului din Vârşeţ care ,,a zburat“ doar trei primăveri, a celei din Sutiesca, sat care, după ce a muncit o lună, a renunțat pe ultima sută de metri. Nu avem spectacole de teatru la Satu-Nou, Locve, Seleuş, Ovcea, Vladimirovaţ…
Anul trecut au fost fel de fel de polemici pentru că nu a fost acordat Marele Premiu al Zilelor. Am spus de câteva ori, dar ţin să repet, încă o dată, că hotărârea juriului a trebuit să fie un semnal de alarmă că spectacolele prezentate sunt de o calitate mult mai slabă. Anul trecut clasamentul a fost 2-4 și au existat nemulţumiri. Mă întreb cum va fi anul acesta, când clasamentul va fi 1-8. Cum va reacţiona trupa care va fi pe locul 8? Încă un lucru: anul acesta, din cele opt spectacole trei sunt regizate de doi regizori profesionişti, un spectacol este regizat de un actor profesionist şi patru spectacole sunt regizate de actori amatori de la noi. O sarcină cam grea pentru juriu!

– Am fost martorii stingerii treptate a vieții teatrale în satele noastre. Având în vedere faptul anul acesta sunt anunțate opt spectacole la Zile, putem oare constata că viața teatrală la românii din Voivodina începe să reînvie sau mă înșel?
E adevărat că am fost, dar suntem şi astăzi, martori ai degradării vieţii culturale la românii din satele noastre. Nu este vorba numai de teatru, ci şi de secţiile muzicale, folclor… Căminele culturale nu mai sunt locuri unde se propagă cultura, ci, pe alocuri, ,,anticultura“. Amatorismul se luptă crâncen cu ofertele nonculturii – Facebookul, petrecerile prin cafe-baruri şi cu insolenţa unora de a nu face nimic!
Aş dori să cred viaţa teatrală reînvie, dar am foarte multe îndoieli. Cu o rândunică nu face primăvara, așa cum nici aceste opt spectacole, anunţate la Zile, nu înseamnă că acum avem un magnetism, respectiv o atracţie pentru teatru! Timpul îşi va spune cuvântul.

Valentin MIC
Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 15 din 14 aprilie 2018