Academia Română din București (II)

Dintre toți aceștia, 9 sunt din R. Serbia, 8 sârbi și un român. Anume: acad. Petru (Petre) Broșteanu (28 mai 1838 – ianuarie 1929, la Brașov), născut la Seleuș; acad. Mihailo Alas Petrovici (24 aprilie 1868 – 8 iunie 1943, la Belgrad) născut la Belgrad; Jovan Radov (28 ianuarie 1879, născut la Mol (Batscha) – 28 noiembrie 1956, la Belgrad); Stanoje Stanojević (21 august 1874, Novi Sad – 30 iulie 1937, la Viena); Ilija Đurđević (6 august la Belgrad – 2 aprilie 1965, la Belgrad); Emil Petrovici (4 ianuarie 1899, Toracu-Mic – 7 octombrie 1968, lângă Blaj, Județul Alba); Alexandru Codarcea (12 ianuarie 1900 la Vârșeț – 28 mai 1974, la București); Adam Puslojić (11 martie 1947, la Kobišnica) și Costa Roșu (30 martie 1947, la Torac). Din republicile fostei noastre Iugoslavi mai amintim: 6 din Croația (între care se află și marele sculptor Ivan Meștrovici); 3 din Macedonia; 1 din Bosnia (Jovan Dučić), 1 din Muntenegru și 1 din Slovenia (Josip Vidmar).

Petru Broșteanu (Petre)

(27 mai 1938, la Seleuș, Voivodina, Serbia – ianuarie 1920, Brașov, România), publicist și traducător, membru corespondent – 1 aprilie 1889.

În temeinica lucrare Membrii Academiei Române 1866-2016 (dicționar alcătuit de dr. Doina M. Rusu, ediția a doua revăzută și adăugită), apare că Broșteanu Petru (Petre) s-a născut în Seleușul din județul Arad. Găsim aceleași date și în ediția a treia din 2003, pe când în ediția a V-a a dicționarului amintit, din 2016, scrie că Petru Broșteanu s-a născut în 27 mai 1838 în Seleuș, Voivodina, Serbia. Aici găsim și următoarea informație: „A fost ofițer, apoi funcționar la Brașov, oraș în care a desfășurat o intensă activitate culturală. Străduindu-se să facă cunoscut poporul român în țările europene, a colaborat, între 1886 și 1889, la Romӓnische Revue, cu traducerea în limba germană a unor fragmente din scrierile lui Dimitrie Bolintineanu, Ion Creangă, Petre Ispirescu. A colaborat la periodicele vremii: Dreptatea, Foaia diecezană, Gazeta Transilvaniei, Luminătorul, Transilvania, unde i-au apărut: Antichitățile romane aflate în Banatul timișean (1888); Spicuri din autori străini asupra românilor (1890); Rhaetoromânii, originea și elementele limbii lor (1892) ș.a. A avut și preocupări literare, în 1887 publicând volumul Traista cu povești istorice, în care sunt reunite povestirile: Răzbunarea lui Traian Șoimul, Căpitanul Jiumanca, Petru Vancea – povestire istorică din Banatul Timișan, Dimitrie Țepeneag – Eroism românesc, Bianca Delmonte. S-a manifestat și ca traducător, între altele tălmăcind în germană lucrarea lui V. Maniu, Cu privire la cercetarea istorică a românilor. Studii istorico-critice și etnologice (1884), iar în română voluminosul volum Istoria împăratului Traian și a contimporanilor săi de H. Franke (1897).”

Petru Broșteanu a muncit toată viața pentru îndeplinirea datoriilor sfinte pe care le consideră că le are; anume, să facă poporul român cunoscut în țările europene și să contribuie la educarea patriotică și națională a lui. Aceasta o spunea P.Broșteanu în Precuvântarea la Istoria împăratului Traian și a contemporanilor săi: „De aproape treizeci de ani muncesc mereu la împlinirea datorințelor ce mi se impun ca Român cult și pătruns de aspirațiuni pentru progresul nostru național; un șir lung de lucrări literare, originale și traduceri românești și nemțești, pe cari le-am pus sub ochii cetitorului, în dosul mai multor fascicoli, va dovedi doară în de ajus, că mi-a și succes în câtva aʹmi împlini acea datorință sfântă (…)”

Costa ROŞU

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 43 din 28 octombrie 2017