reconciliere
E drept că Balcanii au fost mereu interesanți, ,,condimentați” cu tot felul de discursuri mai mult sau mai puțin naționaliste. Popoarele  se iubesc sau se urăsc și nu prea țin cont de interesele lor, de  demnitatea neamului, de nevoia de apartenență la o comunitate, dar, mai presus de toate, de corectitudine și progres.

O nouă floare de dureros „deja vu” a înflorit în aceste spații. Oare nu e îndeajuns că au trecut aproape trei decenii de la momentul în care Iugoslavia, în adevăratul sens al cuvântului, a încetat să mai existe? S-a scurs un sfert de secol de la confictele armate care nu s-au purtat doar între două sau mai multe părți. Au fost  războaie pline de crime. Tribunalele hotăresc dacă e vorba sau nu de genocid, dar este cert că s-au schimbat granițele unor țări  și structura etnică a multor localități și zone din toate țările implicate în conflict, că până mai ieri frații și vecinii care trăiau în relații bune au ajuns să se urască din cauza unor discursuri și idei politice nocive.

A trecut atâta timp. Rareori se face câte un pas spre reconciliere și aprofundarea  colaborării între popoarele, țările și spațiile balcanice. Nu ne putem doar certa, nu putem fi  adepții „măsurilor de reciprocitate“ de fiecare dată când una din părțile implicate în dialog face câte o gafă. Vom fi mai buni și vom avea mai mult succes atunci când ne vom strădui să evităm problemele și să ne ajutăm unii pe alții, să remediem urmările greșelilor în loc să le amplificăm.

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 19 mai 2018