minoritar

Îmi tot imaginez că se mai adaugă încă un articol la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: dreptul de a avea acces liber la imaginaţie.  Am ajuns să cred că o democraţie veritabilă nu poate exista fără libertatea aceasta şi fără dreptul de a folosi ficţiunea fără nici o restricţie. Pentru a duce o viaţă împlinită, omul trebuie să aibă posibilitatea de a crea şi a exprima public universuri private, visuri, gânduri şi dorinţe, şi de a avea acces permanent la comunicarea între spaţiul public şi cel privat. Cul altfel am putea şti dacă existăm, simţim, orim, urâm sau ne temem.

Azar Nafisi în Citind Lilita în Teheran

Drepturile omului implică şi datoriile lui.  (Tudor Arghezi)

Iovan Zarija din Omolița: Cred că noi, ca minoritari, beneficiem de  toate drepturile de care avem nevoie, formulate în legi. Dacă ele nu se aplică,  este o altă problemă.

 

 

 

 

 

Nicolae Belan din Panciova: Cred că și noi, apartenenții minorităților naționale, ar trebui să avem un reprezentant direct în Parlamentul Serbiei, așa cum se practică în unele țări ale Uniunii Europene. În felul acesta, problemele noastre s-ar face cunoscute într-o măsură mai mare și s-ar găsi soluții mai rapid.

 

 

 

 

Petru Bojin din Petrovasâla: Sunt convins să cred că toate drepturile noastre care ne aparţin în baza legii sunt îndeplinite. Şi cred că trebuie să profităm din plin de ele, pentru că ele ne ajută să ne menţinem pe aceste meleaguri. Cred că aceste drepturi elementare ale apartenenţilor minorităţii române sunt respectate şi de organele de stat, doar că trebuie să le menţinem. Este lăudabil faptul că noi românii de pe aceste meleaguri avem dreptul să ne exprimăm în limba maternă, să ne păstrăm tradiţiile şi obiceiurile, să ne educăm copiii în limba noastră strămoşească. Şi tot la fel trebuie să-i preţuim pe toţi cei din jurul nostru, indiferent de naţionalitate şi de confesiune. Pentru că toţi avem un nume, o credinţă, dar trăim aici de veacuri împreună cu fraţii noştri. Avem datoria sfântă ca aceste drepturi ale minoritorilor români să le transmitem nealterate viitoarelor noastre generaţii.

 

Cristian Băbuţ, preot: Noi ca minoritari români, care avem rădăcini înfipte adânc în acest pământ pe care trăim, nu ne putem plânge de drepturile care ne aparţin în baza Constituţiei. Eu sunt preot la Biserica Ortodoxă Română din Seleuş, unde trăiesc sub semnul prieteniei şi al bunei înţelegeri români şi sârbi. Sunt două popoare diferite, dar aproape că au un trecut istoric destul de identic, ceea ce i-a determinat să convieţuiescă în bună înţelegere şi toleranţă deplină. Seleuşenii se înţeleg de minune cu apartenenţii poporului majoritar, pentru că şi-au plăsmuit familii mixte, aşa că ei se respectă reciproc. De aceea sunt convins de faptul că drepturilor minoritarilor români nu sunt afectate. Aceasta înseamnă că noi românii avem drepturi pe care trebuie să le respectăm, deoarece în acest mod vom reuşi să  ne păstrăm identitatea naţională.

Lavinia Circa din Vârșeț: „Cred că avem toate drepturile, doar că uneori ne întâlnim cu prejudecăți ce domină față de minoritari. Cred că Serbia trebuie să trebuie să lucreze mai mult la capitolul informarea poporului majoritar despre minorități. Uneori ne confruntăm cu vorbe negative. Scade stima de sine la unii oameni. Din cauza aceasta,  cred că sunt tot mai puțin copii în școlile românești. Cred că părinții îi înscriu la școlile sârbești ca să se obișnuiască de mici cu limba sârbă, să își formeze accentul și să nu aibă de a face cu prejudecți la adresa minoritarilor.”

 

 

Prof. Marcel Novac din Coștei: „Consider că avem toate drepturile! Deranjează cuvântul „minoritar”, deoarece noi ca etnici români nu ne considerăm minoritari în propria țară. Aici trăim, aici ne desfășurăm activitățile. Ca om care lucrează cu copiii și tinerii în domeniul culturii, consider că aici avem toate drepturile. Avem propriile noastre festivaluri, avem manifestări culturale. La fel, avem drept la învățământ în limba română şi la presă scrisă și electronică. Serbia ne dă toate drepturile. Ne lipsește doar ca „țara mamă” să ne dea dreptul la cetățenie.”

 

 

 

Lavi Măran din Torac: Minoritatea română care trăieşte în Serbia are toate drepturile la educaţie, mijloace de informare, administraţie publică, precum şi la serviciu religios în limba maternă. Unica ei dorință este cetățenia română. Mai ușor își va lua cetățenia română un rrom sau un ungur decât un etnic român din Serbia. Cetăţenia română ar fi un instrument excelent pentru păstrarea identităţii naţionale a românilor din întreaga Serbie. Alte state au reglementat această problematică legislativă cu ani în urmă, iar românii din Serbia au aşteptat acelaşi lucru şi din partea României, dar foarte greu se primește cetățenia. Sper că se va schimba în curând ceva și că nu vom fi uitați de ţara mamă.

 

 

Virginel Besu din Zrenianin: Alături de drepturile care implică școlarizarea în limba maternă, dar și de alte drepturi de care dispunem ca minoritate etnică, națională, religioasă și lingvistică, dar și drepturile noastre ca indivizi, eu ca minoritar român aș aminti și alte drepturi de care s-ar bucura  toți apartenenții etniei noastre. Aș dori să avem un statut egal ca minoritățile etnice din alte țări și să fim reprezentați de un deputat al românilor în Parlament, care va fi vocea noastră în cel mai înalt for al Serbiei. Un astfel de exemplu se poate întâlni în Parlamentul României, unde toate minoritățile dispun de acest drept, indiferent de numărul apartenenților înscriși pe listele de vot. Aș dori la fel să se respecte dreptul nostru privind  folosirea limbii și grafiei în instituțiile de stat sau autoguvernările locale privind traducerea unor documente, diplome și certificate, necesare organelor de stat din Serbia.