Toţi noi care ne-am născut într-o familie fericită trăim din plin şi nici nu observăm că viaţa trece ca prin vis. În momentul când fiecare dintre noi îşi formează o familie, ne dăm seama că anii s-au strecurat, iar apropiaţii noştri s-au răspândit prin lume. Viaţa nu poate fi dată înapoi. Clipele frumoase petrecute împreună cu cei dragi parcă au zburat. Am rămas cu amintirile şi fotografiile îngălbenite, aranjate într-un album al familiei.

Până în urmă cu câţiva ani, familia Ardelean a avut şapte membri. Din păcate, între timp bunicul, bunica şi tatăl meu au plecat la cele veşnice. Dumnezeu să-i odihnească! Viaţa merge înainte şi nu avem ce face. Ceea ce a fost nu se mai întoarce. Noi, urmaşii familiei, ne trăim viaţa aşa cum ne-am creat-o. Bunicul meu Tima s-a născut la Sân-Mihai. Împreună cu bunica mea Draga şi-a cumpărat o casă la Alibunar. Eu m-am născut în anul 1961 la Sân-Mihai, dar pe când am avut trei ani bunicii şi părinţii mei s-au mutat la Alibunar. Aici şi-au cumpărat o casă pe care am moştenit-o.

 – La vremea respectivă, trei generaţii au trăit în aceeaşi familie, în armonie deplină: bunicul cu bunica, generaţia în vârstă, tatăl şi mama mea, generaţia de mijloc şi copiii de-o şchioapă. În această casă mi-am petrecut, alături de cei dragi, cei mai frumoşi ani ai copilăriei. Am crescut cu fratele Traian şi verişoara Mariana. Bunicii au fost agricultori. După ce ne-am stabilit la Alibunar, tatăl meu s-a angajat la fabrica de sticlă din loc. A lucrat la prelucrarea sticlei, iar după ce a urmat un curs de perfecţionare a devenit maestru în sticlărie. A rămas la acest post până în anul 1990, când fabrica s-a privatizat, iar tatăl meu s-a pensionat. Iată că familia Ardelean, a cărei ocupaţia de bază a fost agricultura, am devenit o familie de muncitori.

Ionel cu părinţii şi bunicii

Bunicii au fost harnici. Au muncit din greu şi au agonosit avere. Noi, moştenitorii lor, trebuie să-i cinstim pentru ceea ce ne-au lăsat. Nu voi uita niciodată vorba lor: ,,Omul este bogat de avere, dar şi prin aceea ce a lăsat în urma sa: copiii şi nepoţii. Acestea sunt cele mai mari bogăţii ale omului”.

De la bunicul meu am moştenit nu doar această casă, ci şi o vie frumoasă pe care o cultiv şi o îngrijesc atunci când timpul îmi permite. Casa părintească şi via nu sunt de vânzare, spune o vorbă. Ţin foarte mult la lucrurile pe care le-am moştenit de la bunici”, mărturiseşte Ionel.

Familia şi muzica

Soarta a aranjat ca Ionel să copilărească şi să îşi petreacă adolescenţa la Alibunar. Aici şi-a făcut prieteni cu care şi astăzi ţine legătura. Şcoala cu opt ani şi Şcoala Medie de Economie şi Comerţ ,,Dositej Obradović” le-a terminat la Alibunar.

Ionel în albunum familial

Ionel şi-a dorit să studieze ştiinţele economice la Şcoala Superioară de Economie din Belgrad. Între timp, a făcut armata la Niš. Apoi a intervenit neprevăzutul. La 21 de ani, Ionel s-a îmbolnăvit, iar boala a lăsat urmări asupra sănătăţii lui. După o perioadă de reconvalescenţă şi datorită ajutorului oamenilor de bună credinţă, Ionel a însătătoşit şi a continuat să trăiască viaţa din plin. S-a căsătorit cu Snežana şi s-a născut unica fiică a lor, Cristina.

Ion MĂRGAN

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 26 din 1 iulie 2017