Timișoara
Într-o societate în care valorile sunt răsturnate, Ruth – Lavinia și Ovidiu – Liviu Dănălache din Timișoara le asigură celor trei copii, un băiat și două fete, educație în stilul tradițional, care are la bază credința în Dumnezeu.

,,Acum, că e vara și eu sunt în vacanță, copiii se trezesc în jur de 9, beau lăpticul, au câte o gustarică de dimineață, după care ne obosim puțin prin parcul din proximitatea blocului. Când intrăm în casa, servim prânzul și apoi urmează somnul. Între timp se întoarce Ovidiu de la servici. Împreună cu el mai urmează o tură de jucat prin parc. Întrucât ziua este lungă și nu ne grăbim cu somnul de seară, prelungim statul afara până către ora 9 sau chiar 10 uneori. Când revenim în casă urmează băile și apoi culcatul”, își începe povestea Ruth-Lavinia (31 de ani).

Profesorul lucrează pe sufletul și creierul copilului

A terminat Liceul Teoretic ,,William Shakespeare” din Timișoara, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Litere, Istorie și Teologie, secția Română-Engleză, din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Astăzi este profesoară de limba engleză. ,,Psiholog cred că nu aș fi reușit să fiu, neurochirurg nici atât, în schimb am vrut să fiu printre cei care lucrează pe sufletul și creierul copilului, pentru a-l modela în așa fel încât să reușească să fie de folos societății din care va face parte”, își motivează alegerea Lavinia. Întotdeauna a crezut (și încă mai crede acest lucru) că un profesor trebuie să se sacrifice pe sine pentru elevul pe care îl formează. Ceea ce el îi oferă, se va întoarce într-un fel prin ceea ce elevul va reuși să devină. ,,Cu cât îți iei mai mult în serios misiunea de a te sacrifica pe tine pentru formarea și reușita elevilor tăi, cu atât mai mult șansele ca acești copii să devină oameni de nădejde în societatea de mâine sunt tot mai mari. Nu am putut niciodată (deși sunt mai slobodă de gură) să jignesc un elev, chiar dacă uneori poate că sub presiunea propriilor probleme aș fi fost tentată. Întotdeauna am știut că orice vorba a mea, spusă mai ales la nervi sau oboseală, le poate frânge aripile. Cu ei tot timpul am reușit, ceea ce nu reusesc cu ai mei acasă și asta nu-mi place. De multe ori mi se întâmplă să vin obosită de la serviciu și să-mi pierd răbdarea cu cei din familia mea”, spune Ruth-Lavinia.

Timișoara

Ovidiu, medic, nu s-ar vedea făcând altceva

Soțul Laviniei, Ovidiu-Liviu (38 de ani) lucrează într-un domeniu cu totul diferit de al ei. ,,Aș putea spune că medicina m-a ales pe mine. Nu pot spune formulele clasice de genul: „de mic îmi amintesc că doream să fac injecții sau operații la colegii de joacă”. În schimb, am avut și sper că am în continuare o bună memorie. Liceul l-am terminat la profilul real și spre final eram convins ca voi da admitere la Facultatea de Medicină Veterinară. M-am înscris, totuși, la admitere la Facultatea de Medicină Generală, unde la vremea respectivă era o concurență mare și examen la 3 materii: biologie, chimie și fizică”, spune Ovidiu și răscolește prin amintirile de la începutul studenției: ,,Îmi amintesc că după primele două probe punctajul obținut nu era deloc încurajator și urma cea de-a treia, fizică, ce nu era nicidecum punctul meu forte. În mod surprinzător, am obținut un punctaj foarte bun la ultima probă și astfel am fost admis. De aceea consider că Dumnezeu m-a ajutat în acel punct important al vieții – alegerea viitoarei profesii”.

Ulterior, a constatat ca meseria de medic îi da posibilitatea ca, fiind la locul de muncă, să îi poată ajuta pe cei în suferință. ,,Retrospectiv privind, nu m-aș vedea făcând altceva”, constată Ovidiu.

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 4 august 2018.