Florin şi Felicia Drăgoi din Timişoara (România) au decis să-şi petreacă câteva săptămâni din an în Torac, sat de pe Bega. Cu doi ani în urmă au decis să-şi cumpere o casă în strada Coriolan Doban din Toracu-Mare, unde din primăvară până în toamnă se refugiază din oraşul lor zgomotos şi de obligaţiile zilnice pe care le au şi aici îşi găsesc liniştea sufletească, relaxându-se într-un mediu rural. Iată care este povestea lor.

Felicia şi Florin Drăgoi

Rădăcinile lui Florin sunt înfipte adânc în Torac

Florin Drăgoi s-a născut pe 7 februarie 1959 în localitatea Roşia, Judeţul Sibiu, România, tatăl lui fiind preotul Ioan Drăgoi, iar mama Teodora Drăgoi, născută Tudor. Florin mai are un frate, pe Mihai Drăgoi, profesor şi şef de Clinică la Balneo-Fizioterapie în Timişoara, iar povestea o începem cu legătura acestei familii cu Toracul. Preotul Ioan Drăgoi s-a născut în Toracu-Mare. Din păcate, a decedat în iulie anul trecut, cu câteva zile înainte de a împlini vârsta de 90 de ani. Destinul a făcut ca Florin să afle că la Torac există mai multe case de vânzare, aşa că hotărât să cumpere o casă în satul unde a copilărit tatăl său, el fiind unicul fiu al lui Sima Drăgoi (a lu Oţu) şi al lui Eva Drăgoi (născ. Zeicu – a lu Ledăru) din Toracu-Mare.

Copilăria fericită şi-a petrecut-o în Torac, în casa bunicilor, alături de fratele său, Mihai, iar când a avut vârsta de şapte ani, părinţii lui Florin au hotărât să-l ducă la Timişoara, unde ei munceau şi locuiau, ca acolo Florin să meargă la şcoală. În acest frumos oraş, Florin a urmat clasele I-XII. După examenul de absolvire a plecat la studii la Cluj-Napoca, la Universitatea de Geologie, pe care a absolvit-o în 1985 şi a devenit inginer geolog. Acolo a cunoscut-o pe Felicia, de care s-a îndrăgostit şi cu care s-a căsătorit în 1984. Au hotărât să întemeieze o familie şi din această dragoste s-au născut doi copii: Teodora şi Vlad.

Vlad şi Teodora Drăgoi

Florin Drăgoi la ora actuală este pensionar, ani în şir lucrând în domeniul geologie, apoi 20 de ani în învăţământ – ca profesor de geografie şi istorie, mai apoi la Poşta din Timişoara, iar Felicia lucrează la Statistica Medicală.

Felicia cea harnică

Felicia s-a născut la 3 februarie 1959 în localitatea Cojocna, Judeţul Cluj. Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal, într-o familie mare, având doi fraţi şi trei surori. Acolo a făcut primele clase de şcoala generală, iar Liceul de Arte Plastice la Cluj-Napoca. Venind împreună cu Florin la Timişoara, s-a angajat la Fabrica de Pălării. În 1999, Felicia s-a angajat la Spitalul Clinic de Balneo-Fizioterapie, ca statistician medical, şi aci lucrează şi în prezent. Cea mai fericită este în zilele când vine la Torac. După ce au cumpărat casa la Torac, mai întâi s-a apucat să facă cureţenie în interior, casa fiind mobilată în întregime, însă totuşi îi lipsea de ani de zile o „mână de femeie”. Apoi a trecut la amenajarea curţii, a grădinei, a străzii şi la multe, multe alte lucruri care trebuie făcute de o femeie pe lângă casă. Dar, ei nu-i este greu. Dimpotrivă, îi face mare plăcere fiecare clipă petrecută la Torac şi de fiecare dată aşteaptă cu mare nerăbdare ziua când revine aci.

Mândria părinţilor

Xenia Teodora a venit pe lume la 1 mai 1985, iar Vlad Tudor la 4 iulie 1988. Amândoi copiii au absolvit facultatea la Timişoara. Teodora la Universitatea de Vest, devenind traducătoare autorizată pentru limbile engleză şi italiană, iar Vlad Politehnică, devenind inginer. În copilărie, Teodora a fost activă la Palatul Copiilor, la secţia de dramă, a cântat în corul studenţilor teologi, dar a făcut şi trei ani de canto. Acum se ocupă de profesia sa de traducătoare, dar a înfiinţat şi o fundaţie pentru viitoarele mămici, unde susţine diferite cursuri împreună cu alte colege, face gimnastică cu gravidele şi le pregăteşte pentru rolul lor de mămică. Pentru a se perfecţiona, Teodora participă la diferite cursuri în străinătate, în această primăvară fiind la un curs de moaşe la Londra. Vlad lucrează la o firmă de întreţinere a calculatoarelor, iar pasiunea lui în timpul liber dunt fotbalul şi motocicletele. Când a fost mai mic, a mers şi la antrenamente de fotbal, dar şi la karate.

Florin RAŞA

Articolul integral îl citiţi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 33 din 19 august 2017