Oricum am dori să începem prezentarea familiei Grădinaru, nu putem să nu amintim toate realizările acestor trei sportivi de performanță, cadre didactice universitare, antrenori consacrați, dar în primul rând oameni sufletiști dedicați sportului. Mulți dintre studenții noștri care s-au specializat la Facultatea de Educație Fizică și Sport au avut prilejul să-i cunoască pe membrii acestei familii, Sorin, Csilla și Silvia, dar și alți prieteni sportivi care au stabilit relații de amiciție cu ei s-au convins de mărinimia și generozitatea acestor pregnante personalități ale sportului și mediului universitar bănățean.

Legenda voleiului timișorean, un exemplu de neegalat de fermitate, statornicie și atașament

Sorin Grădinaru, un împătimit sportiv, antrenor, cadru didactic universitar, o autentică legendă a sportului și în special al voleiului timișorean, s-a născut la Cacova, o localitate din apropierea graniței ce desparte Banatul românesc și cel sârbesc. Fiul lui Laurențiu și al Anei a văzut lumina zilei în prima zi a anului 1958, în aceeași localitate, la aceeași dată, lună și oră, în același pat și ajutat la naștere de aceeași moașă (Ana Cizmaș, de altfel străbunica lui și bunica mamei), ca și mama sa Ana, care s-a născut în data de 1 ianuarie 1939, la ora 22. A avut un parcurs mai delicat privind instruirea. Grădinița a făcut-o la Cacova, clasa I la Stamora, unde tatăl Laurențiu a fost șef de gară, clasa a II-a în satul natal Cacova, iar din clasa a III – a a urmat și a absolvit Școala Generală și Liceul Real-Umanist nr. 2 la Reșița. Voleiul, sportul care mai târziu i-a adus consacrarea pe plan intern și internațional, a început să îl practice în mod organizat destul de târziu, doar din clasa a X-a. Fiind talent nativ, a cochetat cu alte două sporturi, fotbalul și handbalul, dar primele contacte cu voleiul le-a avut la Cacova, în curtea școlii din satul natal. Acolo, în aer liber, foarte mulți consăteni, indiferent de vârstă și condiții sociale, jucau volei, firesc și Sorin, care venea săi petreacă vacanțele la bunicii mamei. A învăþat primele taine ale voleiului în mod organizat de la profesorul de educație fizică Viorel Smolean la Liceul de Mecanică nr. 1 din Reșița, un profesor extraordinar, căruia îi datorează enorm pentru realizările excelente în viitoarea carieră voleibalistică. Prima performanţă a realizat-o în clasa a XII-a la vârsta de 18 ani, la faza pe þară a liceelor, când a cucerit locul trei la campionatul naţional de juniori la volei.

Silvia cu părinţii la absolvirea facultăţii

După terminarea liceului a dat admitere la Universitatea din Timișoara, Facultatea de Științe ale Naturii – secția Educație Fizică, iar din 1978, fiind student, a făcut parte din echipa Politehnica, instituþie ce se întrecea în Prima Ligă voleibalistică. Din anul II de facultate a ajuns titular, iar la finele aceluiași an a fost cooptat în lotul B național, cu care a participat la Balcaniada de la Atena și Jocurile Magistraților de la Berlin. În sezonul următor, odată cu terminarea facultății a făcut parte din echipa universitară a României, devenită campioană mondială universitară la Universiada de la București, învingând în finală selecționata Cubei cu 3:2, după 0:2 pentru cubanezi. A urmat anul IV de specializare la Institutul de Educație Fizică și Sport la București și a jucat volei tot pentru echipa timișoreană. Nu a dat curs ofertelor echipelor din București, care erau în acea perioadă printre cele mai tari formații voleibalistice europene, fiindcă avea intenții clare de a reveni la Timișoara, în Banat. După terminarea facultății a fost repartizat la Școala Generală nr. 2 din Lugoj, unde și-a început activitatea didactică, dar a fost în fiecare an detașat la Clubul Sportiv Școlar Politehnica din Timișoara, unde a activat până în 1991 ca profesor-antrenor și în paralel a continuat cu voleiul de performanță. În 1991, odată cu reînființarea Facultății de Educație Fizică la Universitatea de Vest a dat concurs de lector – șef de lucrări și din 1996 este conferențiar univesitar la această facultate. Din 1992 este numit antrenor principal al echipei de volei ,,Politehnica Timișoara”, devenită ulterior ,,Universitatea”, apoi din nou ,,Politehnica”, până în anul 2015 când echipa de volei băieți a trecut la C.S.U. Universitatea de Vest din considerentul că majoritatea băieților sunt studenți la Universitate.

Este deținutor al Ordinului ,,Merit Sportiv”, conferit de președintele României, o decorație care se acordă sportivilor și cluburilor care au obținut rezultate deosebite în întrecerile sportive de nivel internațional și national și titular al echipei naționale B, A și studențești de volei, timp de doi ani, în perioada 1980-81, în anii de glorie ai acestui sport.

Dan MATA

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 27 din 8 iulie 2017