-„Familia nu ţine întotdeauna de legăturile de sânge. Ea este formată din oamenii din viaţa ta care te vor în a lor, din cei care te acceptă pentru cine eşti, cei care ar face orice ca să te vadă zâmbind şi care te iubesc indiferent ce faci”.
Familia Manciu din Seleuş ne-a prezentat-o cel mai tânăr membru, Marius. A vorbit, cu drag şi mândrie, despre cei pe care îi iubeşte, despre trecutul familiei şi cei din jurul său. Povestea lui începe cu bunicii, cărora le poartă deosebit respect.
Dacă ai un loc în care să te duci, este ceea ce numim acasă. Dacă ai pe cineva să iubeşti, este ceea ce numim familie. Să le ai pe amândouă, este binecuvântare, spune Marius. 

Bunicii Aurel şi Viorica Manciu

Marius nu a găsit cuvintele potrivite să îşi exprime recunoşinţa faţă de bunici.
Aurel Manciu (11.06.1944-16.05.2000) s-a născut şi a trăit la Seleuş. După ce a terminat şcoala generală, în fragedă tinereţe a plecat în Slovenia, la Kopar. Acolo a făcut şcoala de tehnician mecanic. După absolvire, a deschis un atelier privat pentru motociclete „Tomos” şi a lucrat mulţi ani. Într-o perioadă a fost preşedintele adunării locale şi chiar deputat în Parlamentul Adunarii Iugoslaviei.

Bunicul Aurel s-a ocupat şi cu agricultura, îndeletnicire care se pare că i-a plăcut cel mai mult. Ulterior a lucrat şi la cooperativa agricolă „Frăţie şi unitate” din Seleuş.
Bunica lui Marius şi soţia lui Aurel, Viorica Manciu, născută la Uzdin pe data de 27 februarie 1944, este o adevărată gospodină. Nepotul ei spune că este o adevărată eroină, întruchiparea hărniciei. Bunica are un rol covârşitor în casă şi nu există un lucru în care să nu se implice, spune Marius.
Bunica a făcut multe goblene, iar o bună parte le-a făcut oferit în dar. Aceasta a fost pasiunea Vioricăi, însă timpul, pe care l-a dedicat casei şi familiei, nu i-a permis o mai mare implicare într-o asemenea activitate.

Ionel Adam (Muguran) şi Floarea Adam

Adam şi Floarea sunt bunicii materni ai lui Marius. Tânărul este mândru de ei.
Bunicul Ionel, de origine din Marcovăţ, s-a născut pe data de 25 martie 1940. A decedat pe data 7 mai 2016.
-A pus suflet în toate, a muncit cu pasiune. A avut respect pentru toţi oamenii, a fost un om serios, dar, în primul rând, a fost profesionist. S-a ocupat cu multe lucruri şi cu diferite profesii. Cel mai mult i-a plăcut să se ocupe cu agricultura, în ciuda faptului că a călătorit mult şi că a muncit o vreme în străinătate. A fost şi vânător pasionat, membru al asociaţiei de vânători din localitate, dar şi un foarte bun fotbalist. Mulţi ani a practicat acest sport, a jucat pentru diferite cluburi şi la diferite turnee.

Liviu BULIC

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr.3 din 20 ianuarie 2018