Mulţi dintre noi se simt cel mai bine atunci când sunt înconjurați de căldura celor dragi. Bunicii se bucură când îi strigă pe nume strănepoţii şi nepoţii, pentru că de la bunul Dumnezeu este dat să-ţi iubeşti aproapele. ,,Sunt cea mai fericită când aud în curte vocea copiilor. Simt că întineresc. Inima mea bate numai pentru ei”, ne-a spus bunica Livia.

Maica Livia este cel mai în vârstă membru în familia Mureşan. Anul acesta a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Este o femeie energică, se îngrijește de curtea casei, iar în fiecare zi merge la plimbare cu strănepoata Luna.

Străbunica Livia îşi aminteşte că în tinerețe lucra în câmp împreună cu soţul ei Petru. Au muncit din răsputeri, pentru că țăranul a dus viață grea. ,,Dimineaţa frământam pâinea. După ce am copt-o, am plecat la holdă. Soţul meu a moştenit de la tatăl lui o turmă de oi de care se îngrijea cu mare băgare de seamă pentru că ne aducea un venit bunişor. Fiul meu Ion a rămas în casa părintească și a moștenit, la rândul lui, dragostea de animale. Creşterea oilor este o muncă istovitoare pentru că zi și noapte nu ai somn. Totuși, mi-ar fi foarte greu să mă despart de oile mele dragi”, mărturisește maica Livia.

Până o mai țin puterile, maica Livia nu se lasă de treburile casei. Pe toate le face la timp. ,,Viaţa pe care o avem e doar una. Trebuie să o preţuim”, ne-a spus maica Livia.

Ion, capul familiei, s-a născut în anul 1959 din tatăl Petru şi mama Livia. A terminat școala generală în satul natal, dar nu a contiunat școlarizarea pentru cel mai bine s-a simțit în sânul familiei. În familia Mureșan, oieritul s-a transmis din tată în fiu. Așa a fost și în cazul lui Ion.

Interlocutorul nostru și-a petrecut copilăria alături de bunicul lui pe livezile din Boruga Alibunarului, unde a dus oile la păscut. ,,Ce frumos era atunci, când cutreieram cu oile mele cornute colinele de pe Dealul Alibunarului! Uneori ajungeam până în hotarul satului învecinat Maramorac. M-am împietrenit cu mulţi oieri din Banatul de şes. Cu unul dintre ei țin legătura și astăzi. Sunt fericit că fiul meu Marius a continuă tradiția și se ocupă cu creșterea vacilor de lapte. Fericirea mea este şi mai mare că pot să îmi văd nepoții și nepoatele crescând. Cea mai dragă sufletului meu este nepoţica Luna, care a împlinit anul acesta trei anişori”, mărturisește Ion.

Având de toate în jurul său, Ion şi-a trăit viaţa din plin. În tinereţe a fost fecior ,,de fală” în sat. Mergea cu prietenii la petreceri, dar nu a uitat de obligații: agricultura și oieritul. ,,Am petrecut o parte din viaţă alături de oile mele dragi de care nu mă voi despărți cât voi trăi”, ne-a spus Ion.

În tinereţe, Ion a avut mai multe pasiuni, asemenea colegilor săi. Mai mult din pasiune decât dintr-o obligaţie, a jucat fotbal. În tot ceea ce și-a propus s-a bucurat de susținerea necondiționată a prietenilor. Ani în şir a fost component în primul lot al echipei de fotbal ,,Budućnost” din Alibunar. În cursul anilor, a fost și antrenor al echipei de juniori. Echipă a cutreierat toate satele româneşti și a participat cu regularitate la ,,Cupa Libertăţii”. ,,În perioada când am jucat fotbal, sportivii aveau elanul specific tinerilor. Astăzi nu se mai simte pasiunea pentru sport. Totul este privit prin prisma banilor. Asta e realitatea”.

Ion a devenit și vânător pasionat. Puşca de vânătoare i-a fost mereu în apropiere. ,,Mergeam în hotar cu oile și niciodată nu puteam să știu pe cine voi întâlni noaptea”, spune Ion.

În viața lui, dintotdeauna pe primul loc a fost familia, soţia şi cei doi copii. ,,Nevasta mea Rodica m-a susținut mereu, mi-a fost o soție fidelă care m-a ajutat atunci când mi-a fost cel mai greu. Îi sunt recunoscător. Îi strâng la piept pe toţi cei din jurul meu, pentru că cel mai bine mă simt în sânul familiei”, afirmă Ion.

Rodica, de origine din Marcovăţ, s-a născută în anul 1962. A frecventat școala primară din Vârşeţ și Şcoala de Economie şi Comerţ din Alibunar. Aici l-a întâlnit pe Ion.

Ion MĂRGAN

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 45 din 11 noiembrie 2017