Publicist, prozator, traducător

Pe Florin Ursulescu l-am cunoscut în urmă cu vreo 45 de ani, în mai 1970, când mi-am început cariera de ziarist la săptămânalul „Libertatea” în redacţia căruia Florin Ursulescu avea deja o activitate profesională de vreo şase ani. Redacta, pe atunci, rubrica economică, iar eu eram „tânăr colaborator” la rubrica de politică externă, redactată de iscusitul şi pretenţiosul ziarist Andrei Popin. Aşa a început colaborarea mea cu Florin Ursulescu, împreună cu care, la începutul carierei mele gazetăreşti, cutrieram mai toate satele cu români din Voivodina şi le prezenam în „Libertatea”, colaborare care s-a transformat într-o adevărată şi sinceră prietenie. O prietenie care durează, iată, de atâtea decenii.

Florin Ursulescu s-a născut în 4 martie 1938, la Sutiesca (Sărcia). În satul său natal şi la Torac şi-a făcut şcoala primară, iar liceul la Vârşeţ şi la Zrenianin. După absolvirea studiilor, la şcoala Superioară de Pedagogie – limba şi literatura română – din Zrenianin, a lucrat la Şcoala Elementară din Iancov Most. În anul 1964 a intrat în gazetărie la săptămânalul „Libertatea” din Panciova. La început în calitate de colaborator la rubricile “Viaţa culturală” şi “Viaţa sportivă”, iar mai târziu a fost numit redactor al rubricii comunale şi, mai apoi, al rubricii de politică internă. În anul 1973 a fost numit translator la Ambasada Iugoslaviei de la Bucureşti. După patru ani, în 1977, revine la „Libertatea” în funcţia de redactor-şef şi responsabil al ziarului, funcţie pe care o deţine până în primăvara anului 1987. În paralel, din 1983 şi până în 1989, a îndeplinit şi funcţia de director al Casei de Presă şi Editură „Libertatea”.

După anul 1989, Florin Ursulescu s-a ocupat de traducerile din suplimentele ziarului. Apoi a scris, iar după aceea a şi redactat rubrica de politică externă, pe care o redactează şi în prezent ca ziarist pensionar.

O activitate bogată pe mai multe planuri

Florin Ursulescu, pe parcursul întregii sale vieţi, a desfăşurat o activitate bogată, continuă şi susţinută, pe mai multe planuri, respectiv tărâmuri, cum spunea d-na prof. univ. dr. Lia Magdu, prezentându-l pe „omul şi scriitorul Florin Ursulescu” la una dintre ediţiile Simpozionului Internaţional „Oameni de Seamă ai Banatului”, organizat de S.L.A. „Tibiscus” din Uzdin: „În domeniul gazetăriei Florin Ursulescu a scris cronici pe teme politice, articole şi comentarii, interviuri cu personalităţi de seamă ale vieţii politice, culturale şi literare din Iugoslavia şi România, reportaje despre satele româneşti din Voivodina, note de drum. Colaborează cu studii şi articole de literatură şi cultură generală la revistele: “Lumina”, “Tribuna Tineretului”, “Analele SLR”, “Calendarul Popular”, “Almanahul Libertatea”, “Tradiţia.”

„Pot spune, ne mărturiseşte Florin Ursulescu – vorbind despre viaţa sa de jurnalist – că la început mi-a fost destul de greu la „Libertatea”. Dar, cu timpul am învăţat meseria de ziarist, mai ales că pe atunci la Casa de Presă şi Editură „Libertatea” lucrau oameni de primă mărime în ziaristica de la noi, unii dintre ei fiind foarte apreciaţi şi în domeniul literaturii (Aurel Gavrilov, Mihai Avramescu, Ion Bălan, Cornel Bălică, Mihai Condali…). Am început ca stagiar, apoi am devenit collaborator şi redactor la rubrica de politică internă. Era şi o perioadă grea, a liberalismului. Spre sfârşitul anului 1972 m-am aflat în faţa a încă unei dileme. Mi s-a propus să merg la Bucureşti, la Ambasada Iugoslaviei, ca translator…”

Florin Ursulescu, alături de prof. univ. dr. Ion Lelea şi prof. univ. Rodica Ursulescu Miličić

La Bucureşti, Florin a petrecut – împreună cu familia – patru ani de zile. A fost aceasta pentru el o experienţă foarte utilă. A cunoscut lucruri noi, perfecţionându-se şi ca translator, în acelaşi timp profitând de ocazia de a-şi face cunoştinţă cu valorile spirituale şi civilizatorii ale poporului român. La Ambasadă, pe lângă traducerile făcute în scris, traducea ambasadorului şi altor diplomaţi la întâlnirile cu oficialităţile române, precum şi delegaţiilor oficiale care au vizitat Bucureştiul şi România. Florin Ursulescu a practicat şi în continuare această muncă de translator, după revenirea în ţară, chiar şi în prezent. O perioadă îndelungată, de peste cinci decenii, a tradus delegaţiilor de toate profilurile, în Iugoslavia, respectiv în Serbia şi în România, iar la cel mai înalt nivel, începând din 1977, preşedinţilor celor două ţări.

Pe lângă îndeletnicirea de translator (persoană oficială ataşată unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc, DCRC, p. 626), Florin Ursulescu a mai practicat-o şi pe cea de traducător. A tradus peste 80 de cărţi: literatură social-politică, memorialistică, manuale şcolare pentru şcolile elementare, medii şi superioare, lecturi şcolare şi caiete de lucru. Din limba română în limba sârbă a tradus „Istoria românilor” de Neagu Djuvara şi „Personalităţi româneşti din Voivodina” de Costa Roşu, iar din limba sârbă în limba română în general istorii şi cărţi de memorialistică (“Direcţiile dezvoltaării sistemului politic al autoconducerii socaliste” de Edvard Kardelj, “Neretva” de T. Ratkočević, “Limba contemporană şi socialismul” de Aleksandar Grličkov, “Ultimele întâlniri cu Tito” de M. Stefanović, “Evocări autobiografice” de Josip Broz Tito….). Florin Ursulescu este unul dintre autorii “Dicţionarului sârb-român”, apărut în 2013 la Editura ICRV din Zrenianin şi, timp de mai mulţi ani, colaborator la “Encicolopedia Oraşului Novi Sad”, apărută în 31 de volume la “Matica srpska” din Novi Sad.

Florin Ursulescu, publicist, jurnalist, memorialist şi traducător

Publicistic, Florin Ursulescu a debutat editorial, în 1972, cu monografia „Cupa Libertăţii, jocuri sportive săteşti”, scrisă împreună cu ziaristul Gheorghe Bosioc. Mai târziu a publicat monografia satului „Iancov Most – Iancaid – trecut şi prezent”, după care a urmat „Biserica din Iancov Most”, în 2001, împreună cu preotul Petru Măran, la Editura Fundaţiei din Novi Sad, apoi „Drumuri şi popasuri” la Editura “Libertatea” şi „Amintiri povestite: evocări ale unui translator”, la aceeaşi editură, în 2010 şi, „Iancaid – satul şi oamenii. Istorie povestită a Iancaidului şi iancaizenilor”. Reportaje, portrete de oameni de seamă, obiceiuri, carte apărută, în 2014, la Editura ICRV din Zrenianin. În monografiile sale despre Iancaid, Florin Ursulescu a cuprins toate segmentele vieţii locuitorilor acestui sat, îmbogăţind astfel – spunem noi – literatura monografică a românilor din Voivodina.

Costa ROŞU

Articolul intergral citiţi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 34 din 26 august 2017