În cazul soților Daniela și Victor și al copiilor Gabriela și Filip putem vorbi despre folclor. Putem vorbi, însă, și despre valorile tradiționale, ,,ingredientele” fără de care nu se poate: respectul, dragostea și înțelegerea.

PETROVICI
Victor și Daniela s-au cunoscut la dansuri și au rămas împreună

Întâlnim, zilnic, atâtea persoane. Îi salutăm în treacăt, schimbăm câteva cuvinte de politețe. Îi cunoaștem doar la nivelul activităților pe care le desfășoară, fără să știm ce i-a determinat să facă această alegere. Ne-am întrebat vreodată cum arată o zi în familia lor? Ce alte pasiuni și hobby-uri mai au? Cu aceste gânduri, i-am invitat la dialog pe membrii familiei Petrovici.

Stăm de vorbă cu Daniela. Discuția pornește de la tema dansului, care îi este foarte apropiată interlocutoarei noastre.

,,Dansul tradițional și muzica au fost dintotdeauna parte din viața mea. Mă inspiră, mă împlinește sufletește”, își începe povestea Daniela.

Dansul este o manifestare vibrantă, care exprimă specificul fiecărui popor în parte și îi reflectă trăirile: bucuria, pofta de viață, voiciuneaComplexe sau simple, line sau energice, toate aduc au ca numitor comun un bagaj artistic bogat, o componentă tradițională și socială, o comoară care se transmite de la o generație la alta. Astfel, ele păstrează vie legătura cu tradițiile și identitatea națională a unui popor. Aceste aspecte le-a identificat și Daniela. Femeia are astăzi 41 de ani, iar 35 i-a dedicat folclorului. De la șapte ani a dansat, iar la 20 a devenit coregrafă. Deși este de formare laborant, a lucrat o scurtă perioadă în domeniu. Astăzi instruiește copiii cu vârste între 4 și 12 ani la Asociația Cultural-Artistică DAC din Satu-Nou, a cărei președintă este din urmă cu patru ani. Daniela formează dansatori care vor să ducă mai departe măreția și frumusețea dansului coregrafic.

,,Dansul îmi este cea mai dragă formă de activitate. Nu am încetat să activez în calitate de coregraf nici în timpul sarcinilor. Pentru mine e o satisfacție deosebită să văd pe scenă copiii pe care îi instruiesc. Participăm la manifestările culturale din Satu-Nou sau din alte localități. Am cucerit până acum multe premii, dar mult mai important este sentimentul de împlinire, de bucurie pentru orice coregrafie reușită pe care o prezentăm publicului. Copiii sunt ascultători, acceptă sfaturile mele, pentru că dansul nu înseamnă doar să execuți pașii. Îi învăț dansuri românești, sârbești, rusești, medievale… Dansul tradițional, dar și oricare altul, înseamnă să știi cum ții fiecare parte a corpului, să știi ce atitudine adopți pe scenă”, își continuă povestea Daniela și adaugă faptul că dragostea pentru dans și tradiție le-a moștenit în familie.

Interlocutoarea noastră spune că dansul, ca și oricare alt domeniu sau profesie, necesită perfecționare continuă, atât a dansatorului, cât și a coregrafului. ,,Frecventez în fiecare an seminare de profil. În plus, am terminat și un program de perfecționare la Școala de Arte din Timișoara”, afirmă Daniela, care anul acesta, pentru a doua oară, va fi membru al juriului la Festivalul de Folclor Românesc al Copiilor din Voivodina și la Marele Festival de Foclor al Românilor din Voivodina.

PETROVICI
Gabriela și Filip continuă pasiunea pentru folclor moștenită în familie

Copiilor le-am transmis dragostea pentru dans

Dansul nu îi este străin nici soțului Danielei, Victor. Drumurile lor s-au intersectat la dans. Cei doi fac parte din aceeași generație de dansatori. ,,Noi doi am dansat împreună. Iată că am și rămas laolaltă”, spune Daniela. Astăzi, Victor este agricultor, însă nu a părăsit cultura, întrucât este membru al corului bisericesc.

Copiii lor, Gabriela și Filip, la fel au pasiune pentru folclor și dansuri.

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 12 mai 2018.

Marina ANCAIȚAN