fotolii
Campionatul Mondial de Fotbal ne-a demonstrat încă o dată că oamenii, la fel ca în urmă cu mii de ani, se mulţumesc cu „panem et circenses”. Se pare că absența victoriilor  la fotbal ne stresează mai mult decât toate celelalte înfrângeri din sfere de activitate mult mai interesante şi mai importante pentru viaţa noastră de zi cu zi şi  ţara  care bate pasul pe loc.

Victoriile la fotbal parcă doresc să recompenseze tot ceea ce pierdem în realitate. Deși întârziem pe calea eurointegrării,  tratativele cu Kosovo nu merg prea bine,  nivelul de trai nu este la gradul dorit, ne batem capul cu faptul că suntem nedreptățiți la un meci de fotbal al selecției naționale.

Între timp, la Niš a căzut aeroportul. Nu s-au prăbuşit construcţiile, ci doar drepturile de titular. Prin hotărârea adoptată de majoritatea deputaţilor în Adunarea Oraşului, aeroportul a intrat în posesia republicii, astfel că  în viitor soarta lui va fi decisă la Belgrad. Chiar dacă ţara noastră, cică,  ar merge pe calea aderării la UE, armonizându-și legislaţia la acquisul comunitar, iată o  decizie care poate fi calificată drept exemplu şcolar de  încălcare a principiului subsidiarităţii, unul dintre principiile de bază ale regulativelor Uniunii Europene. Acest principiu regulator prevede ca atunci când o entitate inferioară este capabilă să efectueze o sarcină bine, entitatea superioară nu ar trebui să intervină, ci, eventual, să sprijine acţiunile celei dintâi.

Dacă până acum autoguvernarea locală a fost capabilă să gestioneze bunurile din posesia ei, aci fiind inclus aeroportul, hotărârea (ce-i drept a adunării locale, dar în urma iniţiativei şi binecuvântării venite din Belgrad) prin care aeroportul este predat  autorităţilor din Capitală, nu este nimic mai mult decât un nou pas spre centralizarea statului, deja foarte centralizat.

           Mircea LELEA
Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 26 din 30 iunie 2018