Marea Unire si Banatul sarbesc
Din perspectiva zilelor noastre, perioada premergătoare Marii Uniri, chiar dacă ni se pare oarecum haotică, privită din aspectul unei vieți publice, sociale organizate, la nivelul administrativ – românii din Banatul sârbesc dau dovadă de o înaltă conștiință națională, de confirmare a apartenenței etnice la națiunea română, încearcă să se autoorganizeze, înființează Consilii Naționale Românești Comunale, mai apoi, subordonat Consiliului Național Român Central, se înființează și Consiliul Militar și gărzile naționale românești în localitățile cu populație românească, în intenția de a se asigura pacea, ordinea publică și siguranța personală, respectiv să servească cauzei naționale.

În această ordine de idei, toate acțiunile întreprinse de românii din Banatul sârbesc, legate de participarea lor la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, implicarea lor, drept părtași ai momentului, nu erau altceva decât alegerea fermă a acelui curs firesc, spontan, al mersului istoric pe care românii din Banatul sârbesc în perioada de tranziție, de vacuum, de la monarhia austro-ungară spre altceva, l-au trăit drept momentul de victorie sublimă și de unire a întregii națiuni în cadrul unui stat unitar – România. Entuziasmul, devotamentul, vibrația față de cauza națională, de care au dat dovadă românii din Banatul sârbesc, rezultă și din acțiunile în masă întreprinse pentru a delega reprezentanții lor care, cum vom observa mai târziu, în condiții deosebit de vitrege, în ciuda multor opreliști, în mare parte au reușit să ajungă la Alba Iulia.

Amploarea și fermitatea românilor din Banatul sârbesc, cu care au îmbrățișat momentul Marii Uniri, reiese și din angajamentul revistei „Opinca”, redactată la Coștei, revista fiind acea sursă importantă de informare și de impulsionare a mișcării naționale românești.

Însă, dincolo de perspectivele și năzuințele unirii, nutrită cu o firească sinceritate, starea comunității românești din Banatul sârbesc în perioada care a urmat în urma dezmembrării Austro-Ungariei, și aproape pe tot parcursul anilor interbelici, nu a fost deloc fertilă la capitolul drepturilor. Românii din Banatul sârbesc au trăit cea mai deplorabilă perioadă. Chiar înainte de 1 Decembrie și cu atât mai mult în urma Marii Uniri, autoritățile sârbești au avut o atitudine ostilă față de români.

Nicu Ciobanu

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 39 al săptămânalului din 29 septembrie 2018