căutarea românilor din Timoc
E clar, viitorul românilor din Serbia nu este România. Din cel puţin două motive. Unul s-ar referi la faptul că niciun ,,accident” etnic nu poate duce la ,,mobilitatea” graniţelor consfinţite prin tratate internaţionale, celălalt la blocarea justificată a dorinţei unor ,,aventurieri” de a-şi revendica o altă Patrie.

Cu alte cuvinte, soarta etnicilor români din Republica Serbia este pecetluită; idealurile unora de a migra spre alte zări, departe de leagănul în care s-au născut, este frânt. Şi poate că este bine aşa! Să rămână la vatra strămoşească şi să nu mai piardă zile preţioase din viaţă în căutarea Tărmului Făgăduinţei, sau visând noi lumi.

,,Povestea” cu nerespectarea drepturilor minoritare rămâne, este convingerea mea, o certă iluzie cu care trăiesc, îndeobşte, cameleonii şi parveniţii. Există voci, tot mai în surdină, care susţin contrariul.

Persoane controversate, mânate de capricii şi interese proprii, sunt de părere că românii din Serbia se află continu supuşi caznelor lui Iisus. Adică: sunt lipsiţi de biserici, de şcoli, de mass-media în limba română. Se impune întrebarea: cine îi opreşte să nu aibă parte de aceste drepturi garantate de Constituţia Ţării pe care liderii lor o ponegresc pe unde apucă, când bat drumurile Bucureştiului ,,în schimb de experienţă”?

Noi ştim foarte bine cum stă adevărul.Respectivii lideri nu reprezintă populaţia vorbitoare de limba română din Serbia de Nord-Est, ci doar familiile lor mixte, în sânul cărora, de obicei, sau în mare parte, se vorbeşte limba sârbă. Şi fiindcă veni vorba… În 2012 Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia a iniţiat un proiect-pilot de studiere a limbii române cu elemente de cultură naţională în Timoc, Morava şi sudul Dunării. Se înscriseseră aproximativ 800 de elevi.Prin ,,grija părintească” a liderilor-ideologi  de atunci, care s-au dedat la tot felul de boicoturi, chipurile, instituţia pomenită nu-i reprezintă, au reuşit să convingă familiile de români să-şi retragă copii de la şcoală, sub pretextul că distanţa dintre şcoală şi casă este mare, că orele fixate pentru cursuri este nepotrivită, au mai rămas 200.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în ziarul „Libertatea” din 4 august 2018