Floarea-soarelui a înregistrat un record la însămânţare, însă se pune întrebarea care va fi preţul ei.
Însămânţările de primăvară pe holdele noastre s-au încheiat. În baza datelor disponibile de pe teren, se poate conchide că floarea-soarelui, comparativ cu anul trecut, a devenit cultura vegetală de frunte a agricultorilor. După ce vor fi sumate rezultatele referitoare la suprafeţele însămânţate, se aşteaptă ca floarea-soarelui să ocupe 240.000-250.000 de hectare, ceea ce reprezintă o majorare de 18-20 la sută faţă de anul trecut.

Care sunt motivele acestei majorări?

Există mai multe motive care i-au făcut pe agricultori ca însămânţarea acestei plante oleaginoase să fie mai masivă pe holdele noastre faţă de cultivarea de mai mulţi ani a pământului arabil şi faţă de suprafeţele cu această cultură, care acum se apropie de un record istoric. Anul trecut, fabricile noastre de ulei au plătit un kilogram de floarea-soarelui cu 36 de dinari, iar achiziţionatorii, comercianţii şi cooperativele agricole din Bosnia floarea-soarelui de la noi au plătit-o cu 45 de dinari kilogramul, iar apoi ea a fost exportată în Turcia. Acest preţ desigur că a fost mult mai mare faţă de preţul la grâu din toiul secerişului sau faţă de preţul la porumb în toiul recoltării.

Cât costă un kilogram de floarea-soarelui din anul acesta – încă nu se ştie, afirmă pentru cotidianul „Dnevnik” Jovan Njegovan, preşedintele Asociaţiei Agricultorilor „Pančevacki ratari”. Preţul de achiziţie se formează abia în preajma recoltării, însă un kilogram de floarea-soarelui nu va fi mai ieftin faţă de preţul din anul trecut. Având în vedere că cheltuielile de însămânţare au fost mai mari cu 30 la sută faţă de chletuielile din anul trecut, floarea-soarelui ar trebui să aibă un preţul real de circa 50 de dinari kilogramul. Însă, acest preţ, spune dânsul, agricultorii probabil că nu-l vor obţine, aşa cum floarea-soarealui din anul trecut nu a avut preţul real de circa 42 de dinari. Însă, având în vedere preţurile la grâu şi la porumb, am reuşit să acoperim cheltuielile de producţie. În felul acesta, şi la recolta din anul acesta, de pe urma muncii noastre vor câştiga, în primul rând, fabricile de ulei, iar apoi comercianţii, spune Nejgovan şi adaugă că în contractele  pe care agricultorii le-au semnat cu fabricile de ulei niciodată nu s-a introdus preţul de cost al produsului, ci doar îndatorările agricultorilor.

Geore SUBU

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 19 mai 2018