Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prăznuită pe 21 noiembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.

Părinţii Maicii Domnului sunt Sfinţii Ioachim şi Ana. Lipsiţi de copii, dar cu credinţa în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinţi, făgăduind că daca vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. Un înger le vesteşte că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinţii Ioachim şi Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi la trei ani de la naşterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu. 
Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru ca ea însăşi avea să devină „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, salaş a lui Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veşnic, avea să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei.
Deşi sunt persoane care susţin că lucrul acesta era cu neputinţă, totuşi Biserica, în cântările ei afirma: „Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu neintinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune”.
Informaţii despre acest eveniment din viaţa Maicii Domnului avem în „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifă din secolul al II-lea.
Precizăm că dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informaţiile provenind din Sfânta Tradiţie şi din evangheliile necanonice (apocrife).
Părintele profesor Ene Branişte afirmă că această sărbătoare a luat naştere în secolul VI. „Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserică Sfântă Maria „cea nouă”. Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăşi Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu”.
În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată în anul 1374, la Avignon.

Adrian COCOŞILĂ

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 46 din 18 noiembrie 2017