Ajung la noi diferite știri și informații; unele mai mărunte, nesemnificative; altele extrem de interesante,  chiar ieșite din comun.

Nu demult am aflat că la Panciova s-a investit 23 de milioane euro în viitorul unei comunități. Nu s-a deschis  școală, grădiniță sau spital, dar nici fabrică sau autostradă. Aceste milioane s-au investit în închisoare. Oricum ar părea, e  firesc. Toată lumea spune că avem elevi mai puțini și că rata șomajului este în scădere. Inflație mai e numai în închisori. Despre penitenciarele de la noi din țară se spune că sunt pline precum  stupii cu albine. În ele sunt tot mai puțini oameni și tot mai mai puțin spațiu, astfel a fost nevoie de investiții mari.

Dacă am fi optimişti, am  spune că e bine. La noi, oamenii se bucură atunci când văd lucrări în curs.  Dictonul este următorul:  „Facă orice, dar  să facă”. Poate că au dreptate. Până la urmă, în societatea noastră numărul celor aflaţi după gratii se poate mări oricând,  datorită faptului că resocializarea în penitenciarele de la noi este la standardul din Evul Mediu.

Chiar dacă a trăit în urmă cu un secol sau chiar mai mult, Ion Luca Caragiale, comediograf de excepţie, printre miile de pagini scrise a strecurat şi un gând care se referă la noroc. Este un gând actual în vremurile pe care le trăim. Este vorba despre  o  propoziţie, un adevăr atemporal, cu  valenţe universale.  Caragiale spunea: ,,Norocul e prea puţin şi lumea prea multă”.

Mircea Lelea

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 13 octombrie 2018.