45 DE EDIŢII – 45 DE MĂŞTI ALE TEATRULUI ROMÂNESC DE AMATORI

Ion Marcovicean Bobăscu s-a născut în anul 1947. De când se ştie, teatrul şi folclorul românesc i-au fost aproape de suflet.

A îndrăgit arta scenică la şcoală, când dascălul i-a încredinţat un rol într-o piesă de teatru.

Ion Marcovicean Bobăscu

  • Când eram elev, la secţia de teatru au intrat numai copiii talentaţi şi curajoşi. Am fost unul dintre ei. Pe urmă am îndrăgit cântecul popular. Am cântat la câteva instrumente, dar cea mai dragă mi-a fost ocarina, pe care am reţinut-o până astăzi. Pe când la Seleuş se făcea teatru, am fost prezent la toate repetiţiile şi aproape că am învăţat pe de rost fiecare replică. La un moment dat, directorul căminului cultural de la vremea respectivă, regretatul Iosif Surducean Geagea, mi-a spus: ,,Nu ne privi din umbră. Vino cu noi!” Aşa am început să fac teatru.

Am interpretat la modul cel mai perfect rolurile încredinţate de regizor. Mi-am dat silinţa să fac faţă cerinţelor. Cel mai bine m-am simţit alături de regizorul Stojanović de la Teatrul Popular din Belgrad, care avea o energie ieşită din comun. A fost îngăduitor cu noi, amatorii de teatru, iar munca i-a dat satisfacţie. La repetiţiile care au durat ore în şir, Stojanović nu şi-a pierdut cumpătul. Ne-a explicat cum trebuie să interpretăm rolurile pe care ni l-a încredinţat. Mulţi dintre actori au fost şi agricultori. Uneori repetiţiile au durat până în zori. Obosiţi, am urcat în trăsură şi am mers la holdă. La pauză, ,,am căzut pe iarbă verde, mort de oboseală”, dar abia aşteptam seara să plec la repetiţii.

Ceea ce îmi spunea regizorul a fost un lucru sfânt. Însuşi teatrul a fost sfânt. Sarcina noastră, a actorilor, a fost să amuzăm publicul şi totodată să ne simţim şi noi bine pe scenă”, ne-a spus nenea Ion Bobăscu.

Ion MĂRGAN

Articol integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 22 din 3 iunie 2017