Cornel Voin la fabrică

 

Secolul XIX înseamnă pentru oamenii de ştiinţă veacul marilor căutări şi descoperiri. În februarie 1895 fraţii Lumière au construit primul aparat de proiecţie cinematografică, acesta având imagini mişcătoare, iar în 28 decembrie al aceluiaşi an au efectuat prima proiecţie cu public în subsolul unei cafenele din Paris. Au apărut studiouri cinematografice care au realizat primele filme (filme mute până în 1927), primele aparate de proiecţie cinematografică şi primele aparate de filmat, la început acţionate manual. Dezvoltarea rapidă a tehnicii şi a electronicii a dus la apariţia filmului sonor în 1927, folosind sistemul Vitaphone. Înregistrarea s-a făcut pe o placă de gramofon. Tot datorită fraţilor Lumière, în 1933 a apărut primul film în relief. În jurul anului 1950, datorită dezvoltării televiziunii, lumea a beneficiat de sisteme de proiecţie pe ecran şi redare a sunetului.

Primul cinematograf la Torac

După cel de-al Doilea Război Mondial, torăcenii s-au adunat în timpul liber în cafenelele. Ulterior, cafeneaua neamţului Hermann din Toracul Mare a fost transformată în cinematograf particular, unde prin anul 1950, în orele serii, s-au proiectat filme alb-negru. Acestea au fost procurate de la organizaţiile din Zrenianin, care au trimis pe poştă copiile după ce fuseseră proiectate la cinematograful din oraș. La vremea respectivă, filmele au fost proiectate cu ajutorul tehnicii vechi. În condiţiile în care curentul electric nu fusese introdus la Torac, aparatele au fost acţionate manual.

Torăceanul Cornel Voin, care la Torac și în Germania a lucrat mulţi ani ca operator de cinematograf, prezintă cu această ocazie cititorilor noştri începuturile cinematografiei la Torac şi pasiunea lui pentru această artă.

– Îmi aduc aminte de timpurile vechi, când am fost elev în clasa I şi am mers cu şcoala la cinematograf, unde am urmărit filme precum „Tarzan”, „Charlie Chaplin”, „Stan şi Bran”. Sunetul a fost difuzat simultan cu filmul de pe plăci de gramafon. Imaginile mișcătoare de pe pânza din faţa noastră au fost o senzaţie pentru noi. După ce s-a construit primul cămin cultural la Torac, a fost prevăzută şi o sală de cinematograf, care mai târziu a revenit pensionarilor, iar apoi a funcţionat ca sală de petreceri. Acolo a fost montată aparatură mai modernă și s-au putut proiecta filme de lung metraj pentru un public mai numeros. Filmele au fost aduse din programul cinematografelor din toată fosta Iugoslavie. Operator de cinematograf a fost pe atunci Rista Marcu (şuldi), dar curentul încă nu a fost introdus. A existat un agregat pentru căminul cultural. Cinematograful a funcţionat cu ajutorul acestui agregat care s-a aflat în centrala pompierilor din curtea şcolară. După terminarea şcolii la Zrenianin, din anul 1964 şi până în 1969 am fost operator de cinematograf. După mine a venit Chentă Giuchici –Mohor, care a lucrat până pe la sfârşitul anilor ’80. Încă un ucenic de-al meu a fost Todor Lelea.

Cornel Voin la cinematograf

Torăcenilor le-au plăcut filmele western

În anul 1965 a fost un cinematograf mai modern, iar torăcenii au putut să primească toate filmele din distribuţia marilor oraşe. Cinematograful a funcţionat independent de căminul cultural şi de societatea culturală. Calitatea filmelor a depins foarte mult de aparatajul cinematografic, iar toate cheltuielile le-a acoperit cooperativa agricolă „Zem-Zadruga” din Torac, principalul sponsor al căminului cultural, societăţii culturale, sportului etc. Ulterior cooperativa agricolă a cumpărat aparataj nou (KN3), care a fost printre primele aparaturi moderne în ţară. La vremea respectivă cinematograful a funcţionat de două, trei ori pe săptămână (sâmbăta, duminica şi încă o zi din săptămână), când s-au proiectat filme mai uşoare şi filme pentru copii, precum desene animate sau comedii. Elevii veneau împreună cu învăţătorii la sala mare de cinematograf. Urmăreau disciplinaţi filmul şi apoi se întorceau la şcoală, iar pompierii aveau grijă de ordinea din sală. Când se proiectau filme western doi poliţişti stăteau la uşă pentru control. S-au procurat filme bune, mai ales de la distributerii din Belgrad, precum „Morava film” sau „Avala”. Toracul şi localitatea Bečej au primit acest aparataj, așa că noile filme putea rula în același timp când au fost prezentate publicului din marile orașe.

Cornel Voin a introdus tehnica de rulare a filmelor cu doar o pauză la jumătatea filmului: – Am lucrat cu role mari, trei acte pe o rolă. Până atunci s-a lucrat cu role mai mici pe care a fost doar un act şi filmul avea multe pauze pentru înlocuirea rolelor.

Mie și încă unei persoane de la societatea culturală ne-a revenit sarcina să alegem filmele. Pot spune că la Torac s-au proiectat filme bune. Torăcenilor le-au plăcut cel mai mult filme western, cele istorice şi aventuriste, mai puţin drame. Primele filme proiectate cu aparatura nouă au fost „Ben Hur”, „Oluja” „Pe aripile vântului”, sunetul fiind pe bandă magnetică, un lucru asemănător cu sunetul stereo de acum. Proiectorul de cinematograf cu care au rulat aceste filme se păstrează şi în zi de astăzi la căminul cultural din Torac. În sala mare a căminului se pot proiecta şi acum filme cu această aparatură, dar cu puţine investiţii pentru servis.

Florin RAŞA

Articolul intergral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 32 din 12 august