Cei ce vor să aibă parte de un weekend inedit, nu foarte departe de casă şi fără costuri foarte mari, dar în mod civilizat, pot opta pentru un sejur pe Dunăre, în Serbia. Nu există nicio îndoială că avem o ţară foarte frumoasă, mai cu seamă dacă vizităm superba zonă a Clisurii Dunării şi Kladovo, oraș la granița cu România şi cu un trecut istoric milenar extrem de bogat, aşezare locuită de sârbi și valahi sau rumâni (cum îşi zic ei) şi aşezată pe malul drept al Dunării, la poalele muntelui Miroč.

Din istoria orașului

Kladovo (în română Cladova) este un oraș situat în Districtul Bor, în partea de est a Serbiei, pe Dunăre, vizavi de Drobeta-Turnu Severin (din România).

Kladovo are rădăcini vechi. În perioada Imperiului Roman s-a numit Zanes, în timpul năvălirii slavilor Novi Grad, iar mai târziu turcii au ridicat aci fortificația Fetislam. Denumirea Kladovo a aparut în secolul al XVI-lea pe hărţile austro-ungare. Localitatea s-a dezvoltat de la nivelul lui de sat până la oraș, odata cu marea realizare energetică româno-sârbă – Hidrocentrala „Porțile de Fier I” sau „Đerdap I”, în limba sârbă.

Podul lui Traian (Trajanov most)

Podul lui Traian a fost un pod construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei. El măsura 1097,5  metri lungime, legând Castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de Castrul Drobeta (România), de pe malul nordic. Este primul pod construit peste Dunăre, care lega România de astăzi cu Serbia. A fost construit în doi ani, între anii 103-105, din ordinul împăratului roman Traian și se presupune că a fost dărâmat în secolul III. Astăzi putem admira doar ruinele acestui pod, la 5 km de Kladovo.

Tabula Traiana

Tabula lui Traian este o placă memorială ridicată de împăratul Traian în cinstea victoriei Imperiului Roman asupra Regatului Dac după al Doilea Război Daco-Roman (105-106). Nu departe de Statuia lui Decebal, de pe malul sârbesc, la ieşirea din Cazanele Mici, de aproape 2000 ani se găsește placa memorială romană „Tabula Traiana”, având 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime.

Florin RAȘA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 15 septembrie 2018