Prin anii ’60-’70, cetățenii localității Begheiți de atunci, în frunte cu primarul Todor Lelea (Todorică Cioară), a adus hotărârea ca în sat toate drumurile de pământ de până la acea dată să fie pavate cu piatră de munte – caldarâm. Pe atunci, mulți localnici au fost de părere că ele trebuie să asfaltate, așa cum s-a procedat cu strada principală. Timpurile care vor veni, vor dovedi, de fapt, că ideea aparținând primarului Todorică Cioară, a fost varianta cea mai bună pentru Torac în întregime.

Primarul de atunci avea viziuni mult mai largi, afirmând că remorcile grele şi încărcate cu roadele câmpului și tractoarele de mare tonaj, vor ”ciunui”, pur și simplu, drumurile din cauza traficului zilnic spre și dinspre hotarul satului. Piatra fiind mai tare, e imposibil să fie ciuntită de vreun vehicul, oricât de greu ar fi el. Și iată că previziunile unchiului Todorică s-au adeverit, mai ales în ultimele două decenii. Drumurile de caldarâm ale satului au fost toate acoperite cu un strat subțire de asfalt și nici în ziua de astăzi nu au nicio crăpătură. La cealaltă extremă, strada principală este îmbibată cu numeroase gropi, unele mai mici, iar altele mari de tot. Și oricât s-ar fi trudit muncitorii de la Întreprinderea ”Vojvodinaput” să cârpească ”covorul” de gropi, în fiecare primăvară ele apar din nou ca şi ciupercile după ploaie.

Ionel MIAT

Articolul integral  îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 9 iunie 2018