Calendaristic vara este pe sfârşite, iar vacanţele la mare nu mai reprezintă neapărat o opţiune. Pentru cei ce doresc să retrăiască magia sejurului în zonele maritime, există o variantă mai „la îndemână”. Ei pot să viziteze Biserica Albă, pe care datorită abundenţei de apă din împrejurim unii o numesc Veneţia voivodineană.

Nu fără motive, localnicii îşi promovează oraşul drept localitate în care se respiră aer curat, iar natura este neatinsă. Lacurile de la Biserica Albă şi plaja amenajată excelent, care este aproape de centrul oraşului, oferă posibilităţi excelente de distracţie.

Biserica Alba este situată în partea de sud a Banatului, la o distanţă de 100 km de Belgrad, 35 km de Vârşeţ şi 110 km de Timişoara (România). Se recunoaşte după numărul mare de faţade din centrul oraşului care ne dau impresia că ne-am reîntors în timp şi ne rătăcim prin filele istoriei. Muzeul local există încă din anul 1877. Cea mai frumoasă panoramă a oraşului se poate vedea de pe Dealul Kalvarija, care se înalţă în dosul Bisericii Romano-Catolice şi reprezintă una dintre ultimele ramificaţii ale Carpaţilor. În apropierea oraşului sunt situate lacurile cu denumirile Vračevgajsko, Šaransko, Šljunkara, cel mai cunoscut fiind Lacul Central. Acesta reprezintă o ofertă turistică unică în Voivodina şi conferă localităţii o adevărată atmosferă de litoral.

Biserica Albă este o localitate multietnică. Din cei peste 20.000 de locuitori, aproximativ şase la sută din populaţie sunt români ca şi voi. Ne putem laudă cu şase lacuri naturale, cât şi cu râurile Dunărea şi Nera, numai bune pentru amatorii de pescuit. Mă bucur că din cele aproximativ 40 de obiective de cazare aţi nimerit pensiunea mea”. Cu aceste cuvinte ne-a întâmpinat Ljubinka, gazda noastră.

De ce am ales să dormim acolo dacă ne aflăm la o aruncătură de baţ şi puteam să revenim în ziua următoare, iar motorina ar fi costat mai puţin decât cazarea? Răspunsul este simplu: dacă nu dormi acolo, nu poţi să simţi magia din plin, iar dacă nu o simţi pe propria piele, nici nu o poţi descrie. Aşa cum este firesc, un ziarist ar face totul pentru un reportaj. De ce am ales casa doamnei Ljubinka, dintre atâtea pensiuni? Pentru că este înconjurată de verdeaţă şi multe flori, iar noi în ziar avem şi o rubrică despre flori. Cu cât mai multe articole, cu atât mai bine…

Am rămas surprinşi de cuvintele ei: „români ca voi”! Probabil crede că suntem din România. Răspunsul vine să confirme această constatare: „Avem foarte mulţi turişti din Timişoara, Reşiţa, Oraviţa… Sunt încântaţi de lacurile şi de ospitalitatea noastră. Le place în special mâncarea sârbească. E clar, consideră că suntem din România. Nu rezistăm şi întrebăm: „Turişti din Vârşeţ nu aveţi?”. Primim următorul răspuns: „Cum să nu? Dar, nu dorm la noi. Vin, fac baie, se întorc acasă şi revin. Sunt foarte aproape. De ce ar da banii pe cazare?” Într-adevăr, de ce? Oamenii vin la lac să facă baie, să se bucure de soare. Nu toţi au ,,misiuni secrete” ca noi.

Nu avem timp să dăm explicaţii. Lacul ne aşteptă şi trebuie să ne grăbim. Dintre atâtea zile caniculare, am nimerit o zi cu vânt şi trebuie să facem câteva poze, până nu încep să cadă primii stropi de ploaie.

Locuri desprinse din poveste

Lacurile din Biserica Albă sunt alcătuite din şapte lacuri mari şi altele mai mici, dintre care se evidenţiază Lacul Central, denumit de localnici şi Lacul Mare.

Lacul Central se găseşte la o distanţă de 800 m de centrul oraşului. Acesta este cel mai vechi lac din Biserica Albă şi este înconjurat de plaje. Plaja centrală este cu pietriş, iar o mare porţiune este asfaltată. Acolo se găsesc duşuri, trambuline, teren de polo, plaja pentru copii, piscina deschisă, iluminată noaptea, clubul cu bărci de agrement, hidrobiciclete, scufundări, teren de baschet şi tenis de câmp, amfiteatru pentru spectacole etc. Acest lac are o varietate de facilităţi de cazare. În timpul verii, de-a lungul coastei sunt multe localuri cu oferte culinare şi restaurante. Aici se mai găsesc şi şcoala de înot şi cea de scafandri.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl citiţi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 37 din 16 septembrie 2017