Frunzele, florile şi lăstarii se dezvoltă din mugurii crescuţi în axilele frunzelor din perioada anterioară de vegetaţie. Intervenţia prin tăieri în alcătuirea coroanei unui pom, implică cunoaşterea exactă a rolului fiecărei ramificaţii şi, implicit, recunoaşterea acestora după configuraţia exterioară. Privind comparativ un copac şi o tufă sau un arbust, se constată cu siguranţă faptul ca elementul hotărâtor de construcţie al coroanei este mlădiţa lungă în vârstă de un an. În anul al doilea, din mugurii laterali ai acesteia se vor dezvolta lăstari, frunze şi flori, iar mugurele terminal va asigura prelungirea ramificaţiei, prin creşterea anuală a acesteia. În primii ani de viaţă, coroana are tendinţa puternică de îndesire şi de expansiune în volum. Se pune, însă, întrebarea: în condiţiile libere de dezvoltare mai pot fi asigurate cerinţele optime de fructificare? Această întrebare va fi lămurită printr-o descriere generală a ramurilor de rod ale sămânţoaselor şi sâmburoaselor. Pentru exemplificare, se va face referire la ramuri desfrunzite, adică aşa cum arată ele în timpul tăierilor „în uscat“.

Dan MATA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 48 din 2 decembrie 2017