Când este vorba de mariaje de film, în special logodnele care le precedează, serialele latino americane, sau turcești sunt o nimica toată în comparație cu ,,glamurul” filmelor hollywood-iene ale anilor 20-30 ale secolului trecut. Se pare că imaginația regizorilor a fost una de zile mari.

În anii copilăriei mele, deci prin 1960-70, declarațiile de dragoste se scriau sub formă de ,,grafiti” mai ales pe scoarța copacilor (încrustături cu cuțitul), sau pe unele clădiri cu fațade frumoase. Deci puteai citi acolo cine pe cine iubește, să admiri mii și mii de inimioare străpunse de săgeata lui Amor.

Azi, când ai la dispoziție Twitter-ul sau Facebook-ul, nu mai ai treabă cu copacii, zidurile școlilor împestrițate cu fel și fel de mesaje sentimentale care mai de care. Dar cel mai greu e să ajungi în mod direct la inima femeii iubite, trebuie să fie homo ingeniosus. Iată că la Torac un tânăr a găsit o soluție miraculoasă. Din 124 de baloți de paie a scris în limba sârbă pe o holdă impresionantă ,,Udaj se za mene” (Căsătorește te cu mine). Când a terminat, a luat un avion de recreație de la Ecica și și-a adus iubita de la Melenci chiar deasupra holdei lui. Atunci a scos și inelul de logodnă și i-a zis să privească în jos, iar ea a zis atunci ,,Da”.

Ionel MIAT

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din18 august 2018