Prin longevitatea unei seminţe înţelegem durata menţinerii vieţii ei, care se exprimă, de obicei, în ani sau luni de zile. Deoarece în practică se lucrează cu loturi de seminţe, deci cu populaţii de indivizi ale căror însuşiri variază mai mult sau mai puţin în jurul unor valori medii, durata vieţii seminţelor ar trebui exprimată ca longevitate medie, prin care trebuie să întelegem timpul după care 50% din seminţe şi-au pierdut capacitatea germinativă. Valoarea longevităţii medii nu are importanţă prea mare. Un interes mult mai mare îl au noţiunile de longevitate biologică şi mai ales longevitatea economică. Longevitatea biologică se referă la intervalul de timp după care într-un lot se mai găsesc încă seminţe germinabile. De obicei, acest interval este de 2-3 ori mai mare decât longevitatea medie şi prezintă numai importanţă teoretică. Longevitatea economică reprezintă intervalul de timp după care germinaţia seminţelor dintr-un lot ajunge la valoarea minimă în mod curent pentru seminţele destinate însămânţărilor. Este vorba, deci, de limita maximă a scăderii de germinaţie, considerată acceptabilă, limită care trebuie să fie variabilă cu specia şi care aproape în toate ţările este fixată prin acte normative cu valoare de legi, la noi prin standardele de stat. Numeroase încercări făcute cu seminţele din ierbare sau din straturi vechi de sol şi cu seminţe trecute în mod special la o păstrare mai lungă au permis să se stabilească, cu o oarecare precizie, longevitatea biologică a seminţelor la cele mai diferite specii cultivate şi spontane.

Dan MATA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 50 din 16 decembrie 2017